Jurnal de emotii (1) - (Mami si Buni) - la 3 luni

14.03.2015. Mami:

Acum o săptămână împlineam 5 ani de noi doi. Azi celebrãm 4 luni...în trei cu Mica noastra minune (care se vede deja bine la ecograf).

Pana acum a fost ok, mai mult m-am luptat cu hormonii, dar n-am avut surprize. De-acum o sa fie amuzant, cand o sa inceapa dumnealui acrobatiile, dar sper sa aiba amabilitatea sa fie cooperant.

 

16.03.2015. Mami:

Nu, (iar) nu s-a simtit.

 

19.03.2015. Mami:

A mișcat al nostru bebe. Da, e o senzație genială. Mai ales ca momentan e finuț piticu' și nu dă des; să vedem când s-o prinde care-i faza și o să înceapă să exerseze ca lumea :))))

 

06.04.2015. Mami:

Perfect scris. Cu 1 si 2 n-am o problema, dar insist pe 7 si 8! :))); ia aminteste-ti cum e sa incalci 8-u :)))

http://www.printesaurbana.ro/2012/01/reguli-de-interactiune-cu-gravida.html

Reguli de interacțiune cu Gravida

Graviditatea e un miracol al existenţei. În multe cazuri printre care şi al meu, acest miracol vine împreună cu o căpiţă impresionantă de dureri, psihoze, gaze, vome, panici, insomnii, crize de nervi. Nimeni n-o poate ajuta pe gravidă vreme de 9 luni lungi. Nu o săptămînă, nu cinci, ci 42. 294 de zile de miracol. Gravida nu are voie să ia calmante, nu are voie să facă băi relaxante, nu poate bea alcool şi nici nu poate lua droguri ca să mai uite de greaţă, hemoroizi, aciditate, nevoie de ucide un om în scop terapeutic etc etc. Aşa că tot ce puteţi face pentru gravidă este să n-o incomodaţi suplimentar şi să nu o puneţi în situaţii neplăcute, pentru că situaţie mai neplăcută decît a ei nu există. Sigur, nici să vă aşezaţi pe burta ei nu e o idee prea bună, dar sper că despre asta nu e nevoie să scriu un paragraf întreg.

Bun, aşadar, pentru a nu face sarcina gravidei şi mai grea, vă sfătuiesc următoarele:

1. Nu pupați.

Nu ştiu dacă ştiţi, dar sistemul imunitar ar Gravidei este una cu pămîntul, că altfel sarcina ar fi eliminată repejor de organism precum un intrus diabolic. Mai mult, Gravida nu are voie să ia nici un soi de medicament. Motiv pentru care simpla ideea de a face schimb de salivă, deci şi de bacterii şi virusuri, cu oricine, indiferent de cît de sănătos se crede pupăciosul, o face să-i vină s-o ia la goană şi să se mai oprească direct la magazinul de costume de cosmonaut. Puteţi zîmbi, face cu mîna, trimite sms-uri cu pupici, da like pe FB, orice nu presupune contact fizic şi schimb de fluide.

2. Nu pipăiți.

Burta unei gravide e tot o burtă, chiar dacă în ea se află un om mic. Burta e un lucru personal, ca şi sînii şi buzele şi degetele de la picioare. Şi testiculele bărbaţilor conţin chestii care seamănă cu nişte mormoloci de broscuţă, dar să le pipăiţi pe ele cu privire umedă nu vă trece prin cap prea des, nu? Dacă totuşi simţiţi că nu vă puteţi abţine şi TREBUIE, e absolut obligatoriu să puneţi mîna pe burtă, o ante-întrebare la posesoare nu strică.

3. Fiți creativi.

Toată lumea pune aceleaşi întrebări Gravidei. În cîte luni? Cînd naşti? Ştii ce e? Cum o să-l cheme? O să stai acasă un an? Cezariană sau natural? Gravida are deja discursul gata, l-a recitat neschimbat de atîtea ori că n-o să-l uite nici după ce îi iese odrasla la pensie. 7 luni, e fată, o să o cheme Sofia, nu ştiu încă pe ce parte o să nasc, da, o să stau acasă un an, sperăm să fie totul bine, zîmbet fermoar. Femeia Gravidă e încă femeie. Ba mai mult, e cam aceeaşi femeie care era înainte de Burtă. Ceea ce înseamnă că are şi ea o viaţă. Înainte ce vorbeaţi cu Gravida? Despre restaurante şi pisici? Excelent, Gravida încă mănîncă şi încă-şi iubeşte animalul de casă, aşa că puteţi încerca o conversaţie pe aceste teme. Vă sfătuiesc să evitaţi totuşi subiectul SEX, chiar dacă înainte era unul favorit. Sînt şanse mari să provocaţi tristeţe.

4. Nu presupuneți şi nu aproximaţi.

Şansele să nimeriţi exact vîrsta burţii sînt mici. Dacă veţi spune că pare mai mare, Gravida o să creadă c-o faceţi grasă. Dacă veţi spune că pare mai mică, Gravida o să creadă că o acuzaţi că nu-şi alimentează corect fătul. Iar dacă totuşi nimeriţi la fix numărul de săptămîni, Gravida o să creadă că aveţi conversaţii particulare cu soţul ei.

Raţionamentul se aplică şi celorlalte variabile ale sarcinii, respectiv sexul copilului, tipul de naştere, locul naşterii, metode de hrănire şi altele. Dacă presupunerea voastră e departe de adevăr şi ea află asta, Gravida va pierde nopţi la rînd gîndindu-se ce a făcut greşit, în ce fel va afecta asta fericirea copilului etc etc.

5. Nu recomandaţi.

Decît dacă sînteţi rugat în mod specific. Majoritatea Gravidelor au un medic bun, un soţ competent, cel puţin două trei prietene bune care-au fost şi ele gravide, o clinică unde vor naşte, haine pe care să le poarte. Nu le băgaţi în sperieţi cu opinii nesolicitate despre un medic sau altul, despre laptele praf sau despre pătuţul de la Ikea. S-ar putea să daţi peste cap o decizie la care Gravida a lucrat luni la rînd. Hormonii fac oricum dificilă viaţa Gravidei, orice urmă de îndoială aruncată peste ce a făcut Gravida sau urmează să facă e extrem de periculoasă.

6. Nu predicați.

Gravida nu are nevoie de discursuri. Pe lîngă faptul că nu se poate concentra la nimic mai mult de 1 minut, ea vrea să creadă că ia singură deciziile pentru propria burtă. E interesant să audă poveştile altor burţi, dar nu vrea să le vadă pe acestea ridicate la rang de Burtă Absolută. Doar pentru că altor femei naşterea naturală li s-a părut mai tare decît cel mai tare orgasm nu înseamnă că şi ei i se va întîmpla la fel. Sau că vrea să se fie convinsă de asta.

7. Nu îndopaţi Gravida.

Doar pentru că are burtă nu înseamnă că mănîncă tot timpul, nici că trebuie să îi strecuraţi în buzunare bombonele şi crenvuşti în foietaj. E drept că e 2 în 1, dar asta nu înseamnă că mănîncă biata două mic dejunuri, două prînzuri, două cine şi 6 gustări. De fapt, teoria zice că o gravidă trebuie să mănînce cam cu 20% mai mult decît o femeie normală. (thx, MD, că mi-ai semnalat importanţa acestei reguli, îmi scăpase)

8. Nu contraziceţi Gravida.

Aici nu vă spun decît: hormoni. Dacă nu mă credeţi, vă poftesc să mă contraziceţi.

9. Nu minimalizaţi răul Gravidei.

Lăsaţi-o să se plîngă. N-o întrerupeţi la fiecare frază să îi spuneţi Da, ştiu, eu am avut greţuri MAI mari, dureri de spate MAI atroce, burta MAI mare etc etc. N-o interesează, aţi născut, gata, aţi trecut de partea cealaltă a gardului, aveţi voie să vă plîngeţi de bunuri distruse şi de copil obraznic, dar nu de fosta sarcină. Acum e rîndul ei să se plîngă, disconfortul ei e CEL MAI MARE. Compătimiţi-o, nu încercaţi s-o convingeţi că se poate şi mai rău. Nu vrea să ştie.

10. Nu uitați: Gravida e și ea OM.

Nu e cangur cu marsupiu, nu e pisică gestantă, nu e monstru isteric. E același om pre-gravidie, nu i-a scăzut IQ-ul, nu i-a mai crescut o mînă, s-a mai rotunjit pe ici pe colo, e drept, dar kilogramele în plus şi balonarea n-o transformă în altă persoană.

Puteți în schimb să-i faceți cadouri drăguțe, să-i spuneți că e frumoasă, merge chiar și aia cu pielea care strălucește, deși ea știe că e doar din cauza excesului de sebum, încurajaţi-o că tot ce face e minunat, că nu s-a îngrăşat mai deloc (chiar dacă cele 20 de kilograme extra se văd din turnul BRD), şi, cel mai important, că există viaţă şi după naştere şi că o să veniţi pe la ea cînd ea o să fie legată cu lanţuri de gura bebeluşului flămînd.

14.04.2015. Mami:

Primul zbor cu +1 la purtãtor;  călătorind la Budapesta.

23.04.2015. Mami:

Momentul ăla când stomacul urcă în ficat, un plămân se-nfinge într-o coastă, iar restul organelor o pun de-un mosh pit...21 săptămâni de fericire, yeeey! :)))

24.04.2015. Mami:

 "Nu ştiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te ţin de mână..."

29.04.2015. Mami:

iubitul meu de mici dimensiuni; profil de pitic (are nasu' lu' ta-su)

21.05.2015. Mami:

Azi îmi propun să fac 1 lucru. Unul singur, că mai mult mă epuizează; și-așa am început să gâfâi la fiecare 5 pași de pinguin rotofei.
Unu', da' bun, vorba poetului. Pe îndelete, minuțios și pe deplin. Hai să fie spor!

22.05.2015. Mami:

Cine s-a prins care-i faza cu gleznele umflate în sarcină, fiți drăguți și spuneți-mi și mie.
Încep să-mi imaginez cam cum se simte un pui de elefant când învață prima oară cum stă treaba cu aparatul de mers... :)))

13.06.2015. Mami:

Dimineaţa pe rãcoare
Am dus burtica la mare...

19.06.2015. Mami:

Jurnal de sarcina, 29 de săptămâni (și ceva mărunt):

1. îmi e dor de tocuri, de talpă înaltă, de orice mă ridică mai mult de 2 mm de la sol; și apropo de...
2. am uitat cum sunt gleznele mele ne-umflate

3. am inventat cel putin 3 noi moduri de a ma ridica din pat/canapea/scaun care nu implică ridicat direct (unul dintre ele implică braț de soț)

4. ador să privesc la cum tresare burta la orice mișcare a preaminunatului, de la tremurul ușor de buric pe sughițuri moi, cadențate, la dealuri de piele când se-ntinde și miscă toată burta într-o parte, cu vârf cu tot 

5. hainele maternity de vară sunt concepute special să facă orice mămică să arate ca o meduză sau, după caz, ca o acadea cu picioare...motiv pentru care:

6. până nu găsesc ceva drăguț să-mi placă, n-am nici o problemă reală să parcurg restul de 2 luni cu 2 perechi de pantaloni, 4 bluze și 1 rochie (bine că e vară, nici n-am nevoie de mult)
7. încep să fac lista de activități pentru concediu maternal și-mi dau seama că nu știu cu ce să umplu atâta timp liber :)))

8. în schimb, n-am făcut lista de cumpărături și nici planuri de mobilă; am doar o idee de copac alb pe perete și o pereche de șosețele albastre, primite pe 8 Martie de la mama (și una roz, pe-atunci nu știam...)

9. frecvența și intensitatea activităților fizice din burta-mi mă fac să cred tot mai des că am să dau naștere unui ied ... sau unui delfin, ambii la fel de zen, oricum
10. îl iubesc cât toate iubirile din lume la un loc

26.06.2015. Mami:

Cum se numește când ea (pisica) face așa ceva, iar eu nu mai știu ce poziție confortabilă să inventez, în care să nu strivesc burtă, plămâni sau stomac?....Tupeu, așa se numește.

27.06.2015. Mami:

Cine știe un vin alb sec bun, ușor, perfect așa, cam ca un vin pe bune dar fără alcool, dați un semn și gravidei pofticioase, bine?

Tare aș mai da pe gât un pahar dintr-o răsuflare...

07.07.2015. Mami:

Uneori (cam de 50 de ori pe zi), când îl simt lovind tare și sigur în vreun organ, sau întinzându-se prelung și sucind burta după forma-i micuță, mă opresc din orice fac și mă gândesc cu dor la el. Mă întreb ce fel de om o să fie, ce personalitate o să aibă, ce fel de relație o să avem cu el. Și mai ales mă întreb ce fel de relație o să aibă el cu lumea în care se naște; lumea asta pe care eu de mult n-o mai admir, pe care o privesc mai degrabă cu neîncredere și cu teamă, pe care o simt mai adesea rea și rece și crudă decât minunată și plină de aventuri, ca atunci când eram copil. Mi-aș dori ca el să creadă că lumea e minunată și plină de aventuri, aș vrea să spere, să viseze și să lupte pentru ea, să încerce să vindece măcar un pic din răul asta murdar și molipsitor care ne înconjoară. Și poate atunci lumea va fi un pic mai frumoasă pentru el...

Până atunci însă, mă tem ca lumea în care se naște știe prea puține despre speranță, vise și lupta pentru bine, mă gândesc la toate modurile în care ar putea să-i facă rău și mă întreb ce șanse are de fapt un om să schimbe lumea cu adevărat. Și atunci îmi petrec brațele strâns în jurul burții și îmi doresc să mai pot trage încă un strat de piele peste el, să-l ascund și să-l păzesc și să-l țin pentru totdeauna aici, unde-i cald și moale, unde-i în siguranță indiferent ce s-ar întâmpla în lume, aici unde eu sper, visez și lupt pentru el.
Căci știu că niciodată n-o să-i fie mai bine ca acum...

 

Nah, acuma fiecare are propria opinie despre lume... emoticon smile Eu mă refeream mai degrabă la modul general, la societatea în care ne chinuim să răzbatem, fiecare după puteri. Nu știu dacă oamenii sunt în esență răi, n-aș zice chiar că nu mai avem nici o speranță, dar până acum am avut mai degrabă impresia că oamenii buni și lucrurile frumoase în viață sunt excepțiile....iar asta e teribil de trist...

21.07.2015. Mami:

Ştii că te-ai făcut maaaaaare când se opresc doctori la întâmplare, cu ochii mari şi priviri curioase, să te întrebe în câte săptămâni eşti....:))))

29.07.2015. Buni:

Scrisoare catre nepotelul nostru

Dragul nostru Bebiţă,

Urmează să vii peste o lună în această lume, iar noi, cei pe care îi vei cunoaşte ca fiind familia ta,  suntem foarte nerăbdători să te vedem, să te ţinem în braţe, să te iubim, să ne bucurăm de prezenţa ta şi de tot ceea ce vei aduce prin tine în această lume, să-ţi dăruim cunoaşterea şi sprijinul nostru. Îţi urăm bun venit!

Continuarea, aici: http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2015/07/scrisoare-catre-nepotelul-meu.html

07.08.2015. Mami:

pentru că piticului îi place, mami ascultă pe repeat: Ed Sheeran & Rudimental­ "Bloodstream" [Official Music Video­ YTMAs]

15.08.2015. Mami:

Jurnal de sarcină, 37 de săptămâni (și ceva mărunt):

Dragul meu pui de om,

Știu că mai e puțin până ne vedem pe viu și vom putea sta de vorbă pe îndelete cât om pofti, dar eu parcă nu mai am răbdare și-ți scriu de pe-acum.

Ai să râzi, dar ‘nerăbdarea’ a fost termenul caracteristic al ultimelor câteva luni. Difuză la început, simțită mai degrabă instinctiv și tăcut, dar tot mai puternică pe măsură ce se scurgeau zilele care ne despart. Cu fiecare săptămână tăiată-n calendar, cu fiecare mișcare tot mai hotărâtă în burta-mi tot mai neîncăpătoare, am simțit că se adună așa un dor, o poftă să te văd, să te simt, să-ți inspir adânc parfumul dulce de pui mic și nou și perfect, să te strâng în brațe până te fac iar una cu sufletul din care te-ai născut.

Nu știu s-o pun în cuvinte care să aibă sens, probabil pentru că e ceva atât de diferit de sentimentele pe care le cunosc, dar uneori simt că parcă nici nu mai pot să respir de nerăbdare la gândul că încă mai am de așteptat. Parcă-i așa ca o nevoie arzătoare, ca de apă, de aer, să te țin în brațe, să te văd și să știu că ești real. Te simt pe dinăuntru și te înconjor cu brațele pe dinafară și număr clipele până ne vom vedea. Ca o adolescentă îndrăgostită, aștept și visez și mă topesc de dor.

Nu vreau să te grăbesc, știu că încă mai ai un pic de crescut, dar abia aștept momentul în care o să vrei și tu să ne cunoaștem…

Te iubesc cât toate iubirile din lume,

Mami

26.08.2015. Mami:

El: "O ascultam pe Aria (pisica) cum toarce şi mă gândeam la cum o să-i explic lui Victor ecuaţii diferenţiale când o să fie mare..."

27.08.2015. Mami:

Micul nostru pui perfect. 4.140g, dintr-o mamă mică şi un tată slab :))) genele noastre ne-au sabotat. :)))

28.08.2015. Mami:

Prima noapte fără crize de plâns...there is a God!!

30.08.2015. Buni:

Victoria Bunei Vestiri

Programarea perfectă:

Vineri 21 august, dimineaţă, la control:

-          Copilul e foarte bine, iar evoluţia lui arată că este mai mare decât ar spunea-o graficul. După părerea mea, ai putea să naşti oricând, chiar şi azi. Aşa că fii pregătită.

-          Domnu’ Doctor, nu pot să nasc azi, că n-avem pătuţ. L-am comandat şi aşteptăm să-l primim acasă. După ce vine, pot să nasc.

Vineri după amiază venea curierul cu pătuţul.

Sâmbătă dimineaţă începea travaliul.

Sâmbătă la prânz Copilul vroia acasă, în pătuţul lui. Şi pe bună dreptate. Îl cam deranjau înghesuiala de la maternitate şi toţi ţâncii ăia plângăcioşi de-acolo.

Luni testa deja salteluţa confortabilă din pătuţul proprietate personală: “Mami, dacă îmi scoţi pampers-ul, aş putea să-mi dau seama mai bine dacă face toţi banii... Deocamdată pot să spun că e prea mare chiar şi pentru mine. Ca şi autocarul ăla cu un milion de accesorii căruia voi îi spuneţi “căruţ”. Pe bune, mami, câţi bebeluşi credeai că ai în burtică? Hi, hi, hi.... Lasă, că am ocupat eu locul cât pentru mai mulţi alţii la un loc. Nu-i aşa că sunt un bărbat mare, şi frumos, şi perfect, şi impresionant, şi că o să mă laşi să schimb lumea? Nu-i aşa, mami? Şi, tati, ia zi: când batem o minge la poartă? Sau un şah, ceva...? Sau o tură cu motorul? Că a cam ruginit în garaj...”

Marţi avea şi un nume: Victor Grabriel.

Victor = VICTORIE

Gabriel = Arhanghelul Gabriel care i-a adus Fecioarei Maria BUNA VESTIRE: Naşterea lui Iisus, a Dumnezeului-Om.

Victoria Bunei Vestiri.

31.08.2015. Mami:

Momentul ăla când copilul adoarme singur sau legănat, pe om, în patul nostru sau în pătuţul lui, cu zgomot sau fără, în braţe sau la orizontală, în maşinã cu Rock FM....

02.09.2015. Mami:

Colici = un cuvânt din 6 litere pentru "Nu ştiu ce are copilul dumneavoastră"

Are foarte rar şi durează puţin, avem noroc la capitolul ãsta. Oricum, skin-to-skin e cel mai eficient de departe.  Dar tot mă irită cât de uşor dau toţi din umeri când vine vorba de cauze - pe principiul 'dacã nu-i nimic altceva, e colici, dar nu întreba de ce apar sau cum să previi, că nu ştie nimeni'. Colicii, acest mister de nepătruns al vieţii de bebeluş. :)))

Da, cunoastem teoria, oricum fiecare medic neonatolog sau pediatru va avea cate o alta explicatie si propunere de rezolvare. Si cu alaptarea e treaba cu cantec; si sugarii hraniti cu formula pot face colici, sau nu.

03.09.2015. Mami:

Pumnişorii cei mai mici strâng cel mai tare.

04.09.2015. Buni:

De la “a fi mama” la “a fi bunică”

Sunt bunică. Da, da, chiar sunt. Pe bune!

Ok, nici mie nu-mi prea vine-a crede, dar chiar aşa e: sunt bunică. Ştiam că avea să vină şi momentul ăsta al recunoaşterii acestui adevăr şi mă pregătesc de ceva vreme să reuşesc eu mai întâi să asimilez noţiunea aceasta, atât ca definiţie şi sens, cât şi în privinţa responsabilităţii şi demersurilor pe care le presupune, înainte de a-mi susţine ferm şi cu emfază în faţa naţiunii această nouă titulatură. N-am reuşit încă, dar mă mai străduiesc. Poate tocmai de aceea nici ceilalţi nu mă cred.

“Hei, sunt bunică!” Aud râsete înfundate şi zâmbete complice, ca după o glumă bună. Poate le aud doar în capul meu, dar….

Oricum aş întoarce-o, tot e greu de crezut. Repet de câteva ori afirmaţia, încerc din răsputeri să mi-o asum ca fiind adevărată şi ca făcând referire la propria mea persoană, dar mă blochez întrebându-mă: chiar e vorba despre mine? EU sunt bunică? EU?? Nu pot să cred…. Nu poţi? – mă întreb retoric, ca-ntr-un dialog imaginar cu mine însămi. Păi, ce să mai zic atunci de reacţia celorlalţi?

Mă uit în oglindă. Bunică?? Pffiiiuuuuu!!!! Ce glumă bună! Neeeee…….  

Continuarea aici:

http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2015/09/de-la-fi-mama-la-fi-bunica.html

Concluzia:
De la “a fi mama” la “a fi bunică” a fost nevoie doar de o clipă, de un scâncet, de o dorinţă de viaţă. Şi de iubire.

Da, sunt bunică. Şi este atât de plăcut…

08.09.2015. Mami:

Cum e când încerci să furi 10min de somn (sau măcar simplă odihnă) cu copilul pe piept, pisica în poală și briză la fereastră....

09.09.2015. Mami:

Dragul meu pui de om,

Știu că acum pârțurile îți par așa un chin cumplit, nu le înțelegi și nu le suporți, și singurul mod de a le procesa pe care îl știi e să plângi și să urli cât te țin bojocii...dar crede-mă pe cuvânt, peste 18 ani o să te pufnească râsul când "comiți" vreunul. Pe bune. Așa că hai s-o luăm mai ușor cu concertele, d'accord?

Cu drag,

Mami (care te iubește, chiar dacă îi faci creierii praf)

14.09.2015. Mami:

Şi ne-am întors în spital.... Puiul a făcut o nenorocită de stafilococie cutanata care nu a răspuns la tratamentul ambulatoriu...aşa că am ajuns la măsuri extreme... el nu are nici un stres, e cuminte și îndură tot, eu sunt aia cu nervii praf, urăsc spitalele și mă termină psihic să știu că bagă atâta antibiotic în el emoticon frown dar cu puțin noroc, sper să stăm doar puțin..

15.09.2015. Mami:

Pe vremea când aveam pene în urechi și vise în cap, și nu știam nici ce-i durerea, nici cum arată o minune...

16.09.2015. Mami:

Momentul ăla când te chinui 30 de minute să adormi copilul,ca să poți fugi 30 de secunde până la baie..

22.09.2015. Mami:

Am apucat să clipesc de fix trei ori şi deja s-a scurs o lunã de când inima mea a plecat să locuiască într-un trup mai mititel...

28.09.2015, despre 28.09.2013: Mami:

Atunci eram doi și-o pisică. Acum suntem trei, două pisici și-un cățel. Eu cred c-am făcut bine.

06.10.2015: Mami:

Gata, mi-am găsit chemarea, de azi mă fac saltea pentru bebeluși - record absolut, 4 ore jumate, aproape neîntrerupt.

24.10.2015 – Sfantul Botez

25.10.2015: Mami:

Momentul ăla în care bebe adoarme singur pentru prima oară....

27.10.2015: Mami:

Iubitul meu de mici dimensiuni,

Nu știu ce părere ai tu, dar eu m-am răzgândit, nu vreau să mai crești. Ai abia 2 luni și-un pic (deși parcă abia ieri ne cunoșteam pentru prima oară, tu cu ochii-n ceață, eu cu ochii-n lacrimi), însă timpul trece, tu crești parcă exponențial și toate minunile pe care le trăim acum vor fi în curând doar amintiri; știu că în locul lor vor veni alte minuni, însă eu nu sunt pregătită să renunț încă la cele de-acum. Așa că mă îmbib bine cu fiecare zi, fiecare clipă trăită împreună, cu tot din tine gravat pentru totdeauna în mine.

Pielea ta albă și moale, care se adună în cute de grăsime pe mâini, degete și picioare.
Fundul rotund și pulpele dolofane, care zvâcnesc într-una ca ale unui brotăcel.
Tălpile roz și mai mult groase decât late, din care pornesc câte cinci cârnăciori pufoși.
Pielea de pe tălpi, cel mai fin lucru din lume.

Pumnii mereu strânși, rotunzi și moi ca niște chifle.

Ochii mari, de un albastru-oțel, mereu căutând, urmărind, studiind totul și pe toți din jur.
Genele imposibil de lungi și vârtejul din creștetul capului.

Nasul ca un nasture.

Mutrițele tale, mereu drăgălașe, atunci când râzi, când plângi, când descoperi ceva nou, și cam întotdeauna, de fapt.

Felul în care încerci să te cațeri pe mine, împingându-te în brațe și-n tălpi ca să vezi peste umăr, și scâncetul frustrat că nu-ți iese (încă).

Mirosul tău de bebeluș, a castane coapte, a lapte și-a cald.
Somnul tău pe burta mea, cel mai relaxant, și sforăitul mic și piuit, ca un greieraș.
Privirea hipnotizată cu care urmăreşti pisicile.

Hotărârea cu care strângi pumnii când îți pun pupici în palme.

Plânsul pe motiv de pârțuri.

Felul în care adormi în timpul suptului, sau sugi în timpul somnului.

Scâncetele tale nerăbdătoare când dispar de lângă tine și bucuria cu care te lipești de mine când te iau din nou în brațe, parcă aș fi lipsit o viață-n cinci minute.
Plescăiala leneşă din somn.

Felul în care adormi purtat la plimbare, cu nasul în vânt.

Răsfățul de dimineață.

Totul.

N-o să uit niciodată cât de bucuroasă sunt că ești aici, mic și perfect, că te iubesc, cât te iubesc.

Cu drag,

Mami

01.11.2015: Mami

Anul ăsta mă cuibăresc la cald cu un pui de om, ronțăi turtă dulce și planific o sesiune de pus murături...și parcă e mai bine decât atunci...

13.11.2015: Mami

Iubitul meu pui de om,

Mulți mi-au zis, încă înainte de a te naște tu, să am mare grijă ce fac, să nu te țin prea mult în brațe. Că nu e bine, că risc, că te înveți așa, n-o să mai vrei să dormi singur sau să stai singur și o să înveți să mă manipulezi, să ceri mereu în brațe, că o să-mi facă praf coloana, că mă condamn singură și o să regret.

Stai fără grijă, eu o să te țin oricum în brațe; cât vrei tu, cât ai tu nevoie, și poate încă un pic după asta, pentru mine.

Te-am ținut mai bine de 9 luni în mine, cuibărit între coaste, lipit de inimă, îmbrățișat din toate părțile de toată ființa mea - cum aș putea să te las acum singur, în spațiul ăsta mare și rece și gol, după ce atâta vreme ai cunoscut doar căldura și îmbrățișarea mea?
Mi-au spus că o să te înveți și nu-i bine; ciudat, mie asta nu-mi sună a amenințare, ci mai degrabă a binecuvântare. Păi cum, să ții în brațe pe cel mai iubit om din lume, pentru că el vrea să-l ții în brațe, ar putea fi vreodată ceva de rău? Să știe că ești acolo, cu toată dragostea și căldura, indiferent ce s-ar întâmpla, ar putea fi oare, în vreo lume, ceva de rău?

În brațe mi-ai zâmbit pentru prima oară, aici ai învățat să gângurești și să-ți ții singur capul drept. În brațe știu exact când ți-e foame, somn sau doar vrei să mă simți aproape. Când te țin în brațe, pot să te îmbățișez și să te pup la discreție, iar de asta nu cred că am să mă satur vreodată. Somnul tău pe mine este cel mai relaxant, pentru amândoi; iar când te țin să stai în picioare pe picioarele mele, faci cele mai hilare mutrițe. Împreună dormim, mâncăm, dansăm, iubim.
Bineînțeles că poți să stai și singur, câte un pic mai mult în fiecare zi, pe măsură ce descoperit lucruri, culori și sunete noi. Știu că va veni o vreme în care vei pleca să descoperi lumea singur, în care chiar voi tânji după momentele în care nu te dezlipeai de mine și probabil voi alerga eu după tine să ne ținem în brațe.

Până atunci însă, te voi ține cât pot de mult aproape de mine, de sufletul care te adoră imposibil de mult, de inima din care te-ai întrupat și care cred că încă nu și-a dat seama că noi nu mai suntem un singur trup. Te voi ține în brațe oricât ai tu nevoie....pentru că și eu am.

Cu drag,
Mami (care a scris toate astea cu o singură mână, cealaltă fiind încolăcită în jurul tău)