"Agenturili" străine şi zen-ul de serviciu

Azi la scanner. Acelaşi loc de întâlnire, de şuetă, de refulări, de glume, loc de dat cu capul. Ca de obicei, ne adunăm „la scanner”, aşa cum unii se întâlnesc „la ceas”, la statuie”, „la semafor”, „la intrarea principală”.

Şi, ca de obicei, hârtii multe. Singurul scanner/copiator din incintă este, bineînteles, suprasolicitat, încins şi scoate fum pe nări, ca un dragon înfuriat. Noi, de asemenea, într-un entuziasm maxim şi o efuziune colectivă de un mare fel. Zen-ul este din abundenţă, atât în interiorul nostru, cât şi peste tot în jur. Nu mai avem loc de atâta zen. Dă pe din-afară: 

-         Îmi vine să împuşc pe cineva. - spun calm, dar ferm, trimiţându-i o privire serioasă şi competentă, cu maxim profesionalism, cu atitudine şi ton condescendent. Strânge din buze, semn că şi-a cam terminat cuvintele, dar îmi spune din priviri că este în asentimentul meu şi că are şi ea aceleaşi tendinţe de manifestare a gratitudinii.

O ignor şi continui cu ton egal, complice, peiorativ: 

-         Ştii, este un complot ocult, o strategie diabolică, o conspiraţie, un plan abscons pus la cale de „agenturili” străine: directorii vor să ne ia locul. Sunt cu ochii pe scaunele noastre. Nu ne pot da afară pur şi simplu, aşa că ne lasă să ne împuşcăm între noi. De-aia ne stresează – ca să explodăm. Eu mai am doar un pic şi fac poc. 

Nu mă crede. 

-         Tu? Nervoasă? Acum? Fugi de-aici.

Îmi zâmbeşte cu indulgenţă, ca unui copil mic şi drăgălaş, apoi clipeşte des din gene, dând ochii peste cap, ostentativ. 

-         Pe bune. Nu pot accepta să-i las aşa, pur şi simplu, pe bieţii directori să muncească în locul nostru. E culmea! Tocmai ei, cei deja atât de ocupaţi si surmenaţi cu dresatul turmelor de subalterni, să preia exact munca noastră, cea mai simplă, mai uşoară şi mai relaxantă din toata instituţia?!?!? Este revoltător! Nu-i putem lăsa să se sacrifice într-atât! Trebuie să facem ceva să-i menajăm. Trebuie să ne ţinem bine de scaune, să-i ferim de ispită! Să fim uniţi! Să luptăm împotriva lor! Ufff...... „agenturili” străine sunt de vină! Că se infiltrează în… în…în… mama lor!!!... astea se  infiltrează oriunde  vor muşchii lor!!! 

Face ochii mari. 

-         Da. Eşti nervoasă.

Bucuresti : 21.08.2015

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu