Pe o craca lunga dintr-un arbor secular,
Intr-o jungla deasa, necalcata de amar,
Batranul maimutoi cel proaspat trezit
Se intinse agale si privi inainte grabit.
Un soare urias se ridica la orizont
Ca o corola portocalie pe un verde adormit,
Iar coana maimuta iesi si ea din frunzis,
Privind spre al sau ales ca la un Adonis.
Se scarpinara amandoi si facura ... “uf...uff...ufff...”
Zambind cu gura pana la urechi si strigand cu naduf,
Mancand banane parfumate cu degetele de la picioare
Si aruncand ale lor coji in coama leului cu gheare.
Batranul si demnul leu - incoronat a cata oara? -
Intrase in ZEN de secole, sa nu il mai doara.
Alunecase pe banane de cand e lumea, piciorul il durea,
Dar dragostea leoaicei, pe inserat, il alina.
Pe vremuri se enervase tocmind un sarpe boa
Maimutele sa le manance cu file de ansoa,
Dar micul maimutoi, rod al iubirii de pe o craca,
Un cocos in cap ii slobozi si o facu lata.
Latit, dar inca lung, sarpele se retrase cu demnitate,
Cautand scorbura unde il astepta frumoasa sa cu fermitate,
Dar, ametit fiind, un alt culcus il calca cu nerabdare
Si necunoscuta serpoaica il lovi acolo unde il duru mai tare.
De secole faceau la fel, isi spuse batranul papagal
Scriindu-si cronica de timpuri aromate de banal,
Pana cand aluneca pe o coaja de banana, tipand cam ascutit
Si se infipse in pamant, langa un leu cam schiop si ametit.
Autori: inabordabili (se afla undeva sus, pe o craca...)
Morala: exista pe undeva, dar e acoperita de o coaja de banana.
Intr-o jungla deasa, necalcata de amar,
Batranul maimutoi cel proaspat trezit
Se intinse agale si privi inainte grabit.
Un soare urias se ridica la orizont
Ca o corola portocalie pe un verde adormit,
Iar coana maimuta iesi si ea din frunzis,
Privind spre al sau ales ca la un Adonis.
Se scarpinara amandoi si facura ... “uf...uff...ufff...”
Zambind cu gura pana la urechi si strigand cu naduf,
Mancand banane parfumate cu degetele de la picioare
Si aruncand ale lor coji in coama leului cu gheare.
Batranul si demnul leu - incoronat a cata oara? -
Intrase in ZEN de secole, sa nu il mai doara.
Alunecase pe banane de cand e lumea, piciorul il durea,
Dar dragostea leoaicei, pe inserat, il alina.
Pe vremuri se enervase tocmind un sarpe boa
Maimutele sa le manance cu file de ansoa,
Dar micul maimutoi, rod al iubirii de pe o craca,
Un cocos in cap ii slobozi si o facu lata.
Latit, dar inca lung, sarpele se retrase cu demnitate,
Cautand scorbura unde il astepta frumoasa sa cu fermitate,
Dar, ametit fiind, un alt culcus il calca cu nerabdare
Si necunoscuta serpoaica il lovi acolo unde il duru mai tare.
De secole faceau la fel, isi spuse batranul papagal
Scriindu-si cronica de timpuri aromate de banal,
Pana cand aluneca pe o coaja de banana, tipand cam ascutit
Si se infipse in pamant, langa un leu cam schiop si ametit.
Autori: inabordabili (se afla undeva sus, pe o craca...)
Morala: exista pe undeva, dar e acoperita de o coaja de banana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)