M-am mutat!

Adresa mea din buletin este irelevantă, pe lângă faptul că nu mai corespunde demult cu realitatea. Nu mai locuiesc demult acolo. 

Locul în care m-am mutat este atât de frumos încât pot să spun că, de mi-ar fi povestit cineva, poate n-aş fi crezut că există şi pentru mine un loc în lumea asta cu atâta frumuseţe, atâta armonie estetică, atâta căldură şi confort interior şi atâta lumină!

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu zâmbetul în suflet, căci aici, în locul în care m-am mutat, ştiu că iubitul meu îmi va fi alături mereu, că mă va cuprinde întotdeauna cu dragostea lui, că îl voi putea săruta şi îmbrăţişa ori de câte ori fetiţa zglobie din mine îşi va dori s-o facă şi că, oricât de nefavorabilă ar fi vremea de afară, aici voi fi întotdeauna protejată şi în siguranţă.

Locul este frumos decorat, nuanţele de violet şi albastru înconjurându-mă din toate direcţiile, în timp ce o minunată lumină aurie umple întreg spaţiul împodobit cu foarte multe flori frumoase şi energii plăcute, delicate şi vesele.

Peste tot în jur adie miresme diafane de iasomie sau eucalipt,  de ylang-ylang, mosc sau flori de citrice, de lotus, ori de levănţică, iar sufletul meu este dezmierdat zi de zi de sunete miraculoase, de acordurile angelice ale unor melodii care mă fac uneori să uit pe ce lume sunt, în care timp, ori în ce formă. 

M-am mutat într-un loc mirific, într-o grădină dumnezeiască, într-un spaţiu larg deschis, în care grijile acestei lumi nu sunt lăsate să pătrundă, în care amândoi de bucurăm de existenţa celuilalt, de fericirea de a fi unul cu altul, în care desluşirea misterelor iubirii ne revelează zi de zi frumuseţea împărtăşirii în doi, în care ne desenăm visele şi din care, ţinându-ne strâns de mâini, ne proiectăm realitatea dorită spre manifestare şi împlinire.

Şi, desigur, aici, unde m-am mutat pentru totdeauna, mi-am adus cu mine şi toate minunile mele. 

Înainte de orice, Femeia din mine a umplut tot spaţiul cu dragostea ei, căci Ea a fost cea care l-a ales, ea a fost prima care i-a păşit pragul, prima care a şters praful şi care a deschis larg geamurile să intre în interior soarele, speranţele, încrederea şi iubirea. Ea şi-a adus în bagaje zâmbetele şi mângâierile, alintul şi răsfăţul, atenţia şi îndemânarea ei de femeie. Ea a pus perdeluţe dantelate şi flori la ferestre şi s-a plimbat din încăpere în încăpere precum o prinţesă prin propriul ei regat, impregnand definitiv tot locul cu parfumul, energia şi prezenţa sa fermecătoare.

Apoi Copilul, fetiţa jucăuşă din mine, a început să alerge curioasă prin toate camerele, deschizând uşi după uşi, ferestre după ferestre, dulapuri şi sertare, cotrobăind prin toate cotloanele, dorindu-şi să descopere deplin locul acela misterios, atât de ascuns ochilor lumii, dar atât de minunat de locuit, dorind să-i afle toate secretele şi toate ascunzişurile în care nimeni, niciodată, n-a pătruns vreodată cu adevărat. Ea a umplut toate încăperile cu veselia ei gălăgioasă, a sărit sprinţară peste praguri într-un picior şi şi-a împrăştiat peste tot jucăriile preferate: cântecele şi versurile ei, privirile ei inocente, glasul alintat şi pasul neastâmpărat, riscând chiar, uneori, să spargă, pe ici, pe colo, câte un geam, ori să răstoarne câte un ghiveci cu flori de pe pervaz. Însă, în candoarea ei,  ştia că este suficient să strige un jucăuş şi alintat “stai liniştit, nu s-a spart nimic, iubitule!” pentru ca sufletul lui să surâdă şi să se umple cu dragoste.

Desigur, n-am uitat să mă mut în acest spaţiu şi cu Adultul din mine. Înţelepciunea şi priceperea lui mi-au fost de mare folos. L-am lăsat pe el să se ocupe de amenajarea ulterioară a locului, de îngrijirea lui, de bucătărie şi alte treburi din acestea, casnice. Adultul nu prea a avut bagaje de adus. Prin ştiinţa sa, el doar s-a făcut util exact atunci când trebuia, a închis obloanele când afară ploua prea tare, a pregătit masa, a turnat în pahare licori vindecătoare, a pansat răni şi a pus medicamentul potrivit peste acestea, apoi s-a retras tăcut într-un colţ de cameră privind vigilent în jur, atent ca să nu ne deranjeze nimeni, să nu ne lipsească nimic şi  preocupat doar să asigure armonia în tot ceea ce ne face pe amândoi să ne simţim bine şi fericiţi împreună.

Ei bine, ştiu, de când m-am mutat în acest spaţiu pare destul de mare aglomeraţie, căci, de, sunt o fiinţă complexă, cum spuneam odată - 3 in 1, care nu se poate dispensa de toate aceste bagaje personale. Şi, mai ştiu, nici el n-ar putea concepe să-mi lipsească vreunul din ele.

În fine, deunăzi mi-a venit o idee: să-i propun iubitului meu să punem şi noi, ca alţii, o plăcuţă deasupra intrării cu numele proprietarului acestei locuinţe, nume pe care el mi-l confirmă oricum zi de zi, de când m-a invitat să mă mut aici: “Eu sunt Iubirea Iubirii mele!”

Căci, da, aţi înţeles bine, m-am mutat în inima lui!

Bucuresti : 27.03.2014

 ***