Umorul este un instrument magic extraordinar de eficient, pe care îl putem folosi deseori cu succes pentru a trece mult mai uşor şi mai frumos prin viaţă. Privind în jur cu detaşare şi umor putem observa jocul lumii şi tiparele ei şi ne este, astfel, mult mai simplu să ne extragem din pânza de păianjen a iluziilor, din scenariul şi din haosul apocaliptic.
Folosit cu
discernământ şi în doza potrivită, umorul se poate dovedi util şi chiar salvator uneori, ajutându-ne să ieşim neşifonaţi sau neafectaţi prea tare din diverse conjuncturi, altfel neplăcute sau poate chiar dramatice. Umorul ne
poate feri de nemulţumiri
inutile, ne poate oferi soluţii la situaţii ce par fără ieşire, îi poate ţine la distanţă pe curioşi şi indiscreţi, ori îi poate îndepărta pe încrâncenaţii de orice fel.
Totodată, umorul ni-i poate
apropia şi mai mult pe cei
dragi, poate fi liantul potrivit care leagă şi armonizează relaţiile, care dă culoare vieţii şi o înfrumuseţează cum nici o altă
manifestare umană nu reuşeşte s-o facă în acest fel şi care stimulează creativitatea individuală într-un mod surprinzător, făcând uz sau dezvoltând atribute din cele mai diverse ale
caracterelor şi personalităţilor umane.
Totul depinde de
îndemânarea personală în a mânui această “jucărie” frumoasă şi interesantă, de talentul înnăscut ori dobândit al fiecăruia de a o transforma fie într-un scut de protecţie, fie într-o rampă de intrare, ieşire sau
lansare. Scăpat de sub
control, însă, umorul poate deveni o “armă” periculoasă de atac. Pentru că, în acest ultim caz, care este, desigur, foarte posibil, dar nu unul de
dorit, există riscul ca
umorul curat, nevinovat, inteligent şi plăcut să se transforme, intenţionat sau nu, ostentativ sau disimulat, în ironie agresivă, în sarcasm, ori, şi mai
grav, în cinism periculos. Un
astfel de umor înţeapă, iar acul său are vârful înveninat şi, chiar dacă intenţia iniţială poate fi aceea de a proteja ori corija, el ajunge invariabil să rănească, deoarece nu
foloseşte întotdeauna lumina şi căldura inimii, ci, mai degrabă, umbrele şi raţiunea rece a minţii, care naşte uneori monştri.
Umorul are darul
de a sparge gheaţa facil şi firesc în cazul oricăror
începuturi, ori de a elimina rutina,
de a strica tiparele înţepenite, de a debloca energia şi destinul sufletului, putând orienta subtil spre noi direcţii de evoluţie. Umorul poate crea oportunităţi noi, poate deschide uşile şi ferestrele spre căi inedite, altfel necunoscute, poate genera
entuziasm şi determinare care
pot împinge omul înainte cu curaj şi avânt.
Deci, nu vă fie teamă să glumiţi, să vă jucaţi, să râdeţi! Nu vă temeţi să ieşiţi din monotonia vieţii folosind această punte ce poate părea îngustă la început, dar care se poate dovedi o largă deschidere spre nou. Nu fiţi prea serioşi, prea sobri, prea raţionali! Lăsaţi umorul adultului din
voi să vă călăuzească paşii în situaţiile complicate în care nu mai ştiţi cum să vă comportaţi, ori în care nu vedeţi nici o
soluţie acceptabilă,
dar lăsaţi şi umorul inocent al
copilul interior să vă
ghideze, căci el are puterea de a vindeca anumite răni, de a elibera de anumite obsesii, de a
anula anumite preocupări
chinuitoare, de a vindeca anumite încrâncenări şi perfecţionismul
exacerbat. Umorul echilibrat, cald şi folosit cu măsura potrivită, în momentul oportun, poate detensiona atmosfera şi oamenii, instaurând armonia şi încrederea.
Folosiţi-vă de umorul vostru specific, natural, neforţat, fără exagerari sau stridenţe. El vă va contura personalitatea, şarmul şi vă va induce o relaxare
plăcută în orice abordare. Lăsaţi-vă conduşi de spontaneitatea sufletului vostru şi bucuraţi-vă de creativitatea voastra nelimitată, manifestându-vă cu umor în cel mai liber mod cu putinţă ori de câte ori simţiţi că acesta exprimă cel mai bine ceea ce sunteţi cu adevărat şi ceea ce doriţi să comunicaţi celor din jur.
Exprimaţi-vă pe voi înşivă folosind umorul ca pe
o pensulă fermecată în faţa unui şevalet alb pe care abia aşteptaţi să pictaţi cea mai frumoasă şi sugestivă imagine a voastră, atât pentru ochii lumii, dar mai ales pentru propria voastra
satisfacţie.
Umorul poate fi
o oglindă ideală în care să vă priviţi şi să vă descoperiţi, în care să-i invitaţi şi pe alţii să se privească şi să se descopere. Cu siguranţă, şi voi şi ceilalţi, veţi rămâne surprinşi de nebănuitele faţete pe care vi le va revela acest magic portal.
Deci, în
spiritul celor de mai sus: Hugga-wugga, higgy-wiggy!
Bucuresti : 19.03.2014
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)