In Gradina Botanica

 

Daca tot ne-am intalnit ieri cu primavara din magnolii, azi ne-am gandit ca poate o vom regasi din nou pe aleile romantice din Gradina Botanica. Am cautat-o si, intradevar, am descoperit-o inflorita in liliacul de toamna si in rozul diafan al unor inflorescente primavaratice de arbust exotic.

Gradina Botanica, ceva si misterios, dar si familiar, cumva, in felul in care timpul petrecut pe aleile ei ti se asterne in suflet si se transforma in amintiri nepretuite, pline de nostalgie. Noi doi, de fiecare data cand ajungem acolo, depanam toate amintirile din copilarie care o cuprind, cele din vremuri in care veneam in Gradina Botanica sa adunam castane pentru a le duce la scoala, asa cum cereau regulamentele de atunci. Atata frumusete blanda, calma, relaxanta si eleganta totodata pastreaza aleile acestui loc, incat mereu la plecare privim inapoi cu regretul desprinderii, dar si cu gandul la urmatoarea revenire. Si, dintre toate anotimpurile, parca tot toamna mi se pare mai fermecatoare in aceasta Gradina, chiar daca sunt mai putine flori. Mereu caut castanele scuturate pe jos si mereu ma aplec dupa cate una sau doua pentru a le lua acasa, ca pe cele mai cautate comori.

Decorul botanic este minunat in acest septembrie indian-bucurestean. Ne-am plimbat mult pe aleile ingrijite, ce serpuiau printre copacii seculari si am facut multe poze, ocazie cu care am dat, din nou, de cei doi mafioti de ieri, dar si de un curs gratuit de facut selfie, sustinut in natura.

Am exersat eu cat am exersat diversele tehnici de realizare a unui selfie profesionist si, dupa ce am concluzionat ca am mai avansat un pic in descoperirea acestui talent al meu ascuns, mi-am propus sa devin un fel de expert, ceva, cu sau fara diploma, caci nu se stie cand e nevoie si de o astfel de calificare inalta, si sa fiu pregatita, desigur.

23.09.2020