De 8 Martie am sărbătorit!

Ieri am sărbătorit ziua Femeii aşa cum se cuvine. Păi, doar o singură zi în an au şi ele, Femeile, pentru a fi sărbătorite - nu-i aşa? (sic!) – iar dacă sunt şi Mame, gata răsfăţul! Sărbătorire cu dichis!

Aşa că ne-am bucurat şi noi maxim de ziua asta de 8 Martie şi am sărbătorit continuu, de dimineaţă până seara, non-stop. Şi încă am mai sărbătorit şi azi, bineînţeles, căci, aşa cum spun multe voci (şi pe bună dreptate, dom’ne!) de ce oare să fie bătută în cuie doar o singură zi de celebrare a Femeii? Să fie în fiecare zi şi-n vecii vecilor, amin!   

Lăsând gluma la o parte, nouă ne place să simţim aerul de sărbătoare al acestor zile “altfel”, cele despre care calendarele ne spun că sunt speciale: Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie, 8 Martie, Buna Vestire, Pastele, Crăciunul, Revelionul şi toate celelalte. Ne place să simţim festivitatea sărbătorii şi ne place să facem aceste zile să ne fie mai diferite, să le trăim “altfel”. Mai pompos, mai cu moţ. Cu ceva mai extravagant, mai roz-bonbon. Cu fundiţe, cu pampoane şi cu sclipici. Cu cât mai mult sclipici! Da, iar glumesc.

Ei bine, ieri am sărbătorit ziua Femeii cu daruri speciale, de sezon. Sunteţi curioşi să aflaţi ce-am primit? Sunteţi. Iar eu sunt nerăbdătoare să mă laud. Căci doar n-am să mă fac că plouă şi-o să vă las aşa, să vă chinuiţi de curiozitate. Curioasă sunt şi eu, deci vă înţeleg deplin. Bine, ok, cine nu este curios poate să-şi vadă mai departe de treburile urgente şi cu adevărat importante. Aici stăm doar la o şuetă.

Cu totul întâmplător (da, da, sic!), în dimineaţa zilei de 8 Martie primisem confirmarea de livrare a unei comenzi pe care Adrian o lansase on-line cu câteva săptămâni în urmă către furnizorul nostru de plante, copăcei, flori, seminţe şi altele. Cum noi ne doream să mergem în oraş pentru sărbătorit, aşa cum vă ziceam, am stabilit o întâlnire cu curierul coletului chiar în centru, ca să nu riscăm să vină el la noi la poartă, în sat, şi să nu ne găsească acasă.

Ne-am întâlnit, ne-am luat pachetul, apoi am dat o raită prin piaţă. Piaţa de aici nu este ca aceea din Bucureşti. Aici e piaţă mare numai joia. Iar piaţa asta este una cu de toate: de la legume şi fructe la flori, de la copaci şi seminţe la haine şi încălţăminte, de la produse de uz casnic la utilaje şi scule. În fine, un fel de târg organizat în oraş, într-un cadru curat şi civilizat. Aveam în plan să mai cumpărăm vreo doi puieţi de agriş, că tare ne-au mai plăcut fructele acestea anul trecut, obţinute de la puiul plantat de noi în urmă cu doi ani. Aşa că ne-am mai cumpărat doi: un agriş roşu şi încă unul alb, ca cel pe care îl avem deja.

După ce am bifat pe listă puii de agriş, am pornit dezmăţul sărbătoririi. Darurile de ziua Femeii au început să curgă gârlă, de nu ne mai venea să ne întoarcem acasă. Am petrecut o vreme lenevind la soare pe o bancă din frumos parc al orăşelului, bucurându-ne maxim de gradele pozitive din termometru, atât de dorite şi de binevenite, apoi am mai petrecut o vreme şi prin supermarket, unde ne-am mai completat dezmăţul de sărbătoare cu încă alte câteva ingrediente. Apoi ne-am întors acasă. În concluzie, ca să nu va mai fierb în suc propriu, să vă spunem şi vouă cu ce cadouri sofisticate şi extravagante ne-am întors.

Cu siguranţă veţi observa în pozele de mai jos, înainte de toate, galoşii. Da, da, galoşii!! Aţi citit bine. Îmblăniţi! Eeeei.... păi cum altfel? Ce, doar nu credeaţi că mi-am luat cine ştie ce pantofi cu tocuri stilletto?! Hai, că sunteţi simpatici. Adrian îşi cumpărase şi el o pereche de încălţăminte din asta, preţioasă, cu ceva timp în urmă, însă eu n-am găsit atunci numărul meu. Şi tot priveam cu jind către galoşii lui, sperând că într-o zi aveam să am şi eu galoşii mei frumoşi.

Cum nimic nu-i întâmplător – vedeţi cum se confirmă vorba asta pe care v-o tot repet aici atât de des?! – tocmai ieri, de 8 Martie, mi s-a împlinit dorinţa! Sunt galoşii aceştia o minunăţie pentru lucrul în grădină sau prin curte în perioada asta, când pământul este încă umed şi rece. Sunt practici, confortabili şi uşori, în comparaţie cu cizmele de cauciuc, care sunt cam grele şi cam incomode pentru preferinţele mele, cu atât mai mult acum, când încă sunt în perioada de refacere a gleznei după entorsa din decembrie şi când trebuie să am o grijă în plus ca să nu forţez în nici un fel  piciorul. Iar... modelul?  Recunoaşteţi şi voi: este avangardist! Materialul? Ecologist. Preţul? Tot un “....ist”, desigur. Exclusivist, ha!

Cum pantofii cu toc, pardon, galoşii preţioşi trebuiau asortaţi cu ceva accesorii strălucitoare, pe măsură, am cumpărat şi câteva pungi cu arpagic alb şi rosu, ca să se asorteze perfect cu firul de mărţişor şi cu activităţile mondene, pardon, de sezon, când voi epata mândră şi încrezută prin grădină, etalandu-mi frumuseţe de cadou.

Aceia dintre cititori care au rămas blocaţi cu ochii pe galoşii mei frumoşi sunt rugaţi să nu mai fie atât de invidioşi şi să-şi mute privirile şi înspre celelalte daruri, de exemplu înspre copăceii proaspăt cumpăraţi. Unul din ei este Curmalul japonez (Diospyros kaki), copăcelul care face acel fruct extraordinar numit kaki, ce pare o combinaţie miraculoasă între o pară şi o piersică. Ne place maxim acest fruct şi, după ce ne-am informat asupra rezistenţei pomului la ger, l-am comandat. Furnizorul ne-a făcut şi o surpriză plăcută, ca de obicei, trimiţându-ne în pachet şi un cadou de 8 Martie, respectiv, câţiva rizomi de Anemone Caen, nişte floricele multicolore, perene, spectaculoase.

Pentru că urmează în curând şi momentul demarajului la semănat pentru făcut răsaduri, ne-am dotat, tot de 8 Martie, şi cu pământul organic necesar. Păi, ce alt cadou mai potrivit şi mai de dorit ar fi putut să fie în completarea galoşilor mai sus menţionaţi? Ce farduri, ce pudre şi ce parfumuri? Ce brizbrizuri şi gablontzuri? Ce fandoseli şi găteli simandicoase? Pământ de flori să fie! Pământ pentru răsaduri! Ăsta, da, răsfăţ! Nemaipomenit pentru o manichiură impecabilă!

 

Buuun, acum să trecem şi la partea roz a acestei însemnări. Roz la propriu. Este atât de roz şi atât de frumoasă încât, după nici două minute de la aranjarea darurilor pe buturuga din curte pentru şedinţa foto, m-am trezit cu două admiratoare lângă mine care, încântate peste măsură, nestingherite de nimic şi fără nici o reţinere, au început să mă bâzâie de jur împrejur, râvnind la comorile ascunse printre încântătoarele corole înflorite. O minune de ciclamă cu flori roz-magenta (orhideea românească, aşa cum îi spun eu) tronează acum la fereastra cea mai însorită din bucătărie, în locul aceleia pe care v-am prezentat-o în jurul sărbătorilor de iarnă,  ale cărei flori s-au trecut şi care a intrat în perioada de repaos.

Cu această ocazie am mai făcut o serie de fotografii şi celor doi cartofi dulci puşi în apă să facă lăstari. Unul din ei a făcut o rădăcină bogată, intens ramificată, dar n-a scos nici o frunzuliţă, în timp ce al doilea abia de are două firişoare scurte şi subţiri de rădăcină, dar are deja doi lăstari măricei, fiecare cu cel puţin câte patru frunzuliţe. Vă oferim mai jos poze cu evoluţia lor de până acum.

Azi ne-am plantat în grădină şi noii pomişori cumpăraţi. A fost o zi la fel de superbă ca şi cea de ieri. Adrian s-a ocupat de toaletarea unor pomi şi a celor peste 30 de tufe de coacăz, la zmeuriş ajutându-l şi eu după ce am făcut câteva poze prin seră şi în jur. Am descoperit că au răsărit şi ridichile din seminţele scuturate în toamnă, că pătrunjelul din seră a trebuit tuns, ca să se dezvolte şi să dea alte frunze proaspete, că loboda va fi în curând bună de pus în ciorbă, probabil chiar săptămâna viitoare şi că tot ce-am însămânţat în seră  a crescut frumos şi sănătos. După plecarea definitivă a iernii,  natura a renăscut peste tot plină de sevă şi putere de viaţă, bucurându-ne cu muguri şi boboci pregătiţi să plesnească în lumină. Momentul de azi a fost tocmai bun şi pentru toaletarea tufei de lavandă şi a uneia din tufele de laur, crenguţele tăiate fiind fasonate şi urmând să le pun mâine în pământ, la butăşit.

Aşadar, dupa tot ce v-am povestit, vedeţi şi voi, noi ne-am bucurat că există în calendar această zi specială, de 8 Martie, dedicată Femeilor, şi am sărbătorit în stilul nostru caracteristic. Ne-am plimbat prin parc într-o zi minunată, caldă şi însorită, ne-am cadorisit preţios şi nemăsurat, spre seară am luat act de controversele nenumărate ce s-au revărsat în mediul virtual pe seama acestei zile (şi a altora), iar azi am grădinărit. Fiecare a sărbătorit aşa cum a putut, carevasăzică.

În încheiere, noi vă dorim tuturor să vă simţiţi întreaga viaţă ca pe o continuă sărbătoare, dacă puteţi, dar şi să faceţi din anumite zile repere mai colorate şi mai strălucitoare decât toate celelalte. Pentru că mica rutină a vieţii fiecăruia tinde să uniformizeze decorul şi scenariul lumii. E ca atunci când intri într-o grădină plină cu flori roşii, de exemplu, în mijlocul căreia se observă şi câteva inflorescenţe albe. Deodată, florile albe par a fi cele mai frumoase din toată grădina. Pentru că sunt rare. Şi nu culorile contează în teorema aceasta, ci repetabilitatea acestora. Mie îmi plac mult grădinile unicolore, căci îmi inspiră eleganţă, fineţe, rafinament, dar şi consecvenţă, stabilitate şi încredere. Însă prezenţa unor accente discrete dintr-o altă culoare, din loc în loc, aduce un strop de jucăuş inedit, atât cât este necesar pentru a sublinia şi a da un plus de valoare întregului majoritar, nobil şi elevat.

Din Grădina lui Dumnezeu: 09.03.2018

***