Ne-am emancipat?

Nota: după o situaţie reală

Afară – caniculă.

În incinta instituţiei urbane – aglomeraţie, dar răcoare.

Funcţionara de la ghişeu - calmă, rapidă şi eficientă, menţine ordinea.

La un moment dat, atenţia tuturor este atrasă de apariţia în uşă a unui client gălăgios. Un slăbănog brunet şi pirpiriu, mustaţă neagră şi uriaşă, ochi galbeni şi tulburi, pieptul gol, bronzat, bermude şi slapi. Căldura verii şi ingerarea anumitor substanţe lichide, bahice, aşa cum se poate deduce foarte uşor, au dezvoltat, menţin şi diseminează în juru-i un anumit efect specific, ostentativ, de natură olfactivă, nealterat de apă, săpun sau de alte ingrediente de protecţie.

Agitat şi buimac, merge direct la ghişeu, trecând prin faţa tuturor celor ce aşteaptă liniştiţi să le vină rândul şi, clătinându-se către toate cele patru direcţii cardinale, spune împleticindu-se :

-         “Vreau şi eu să....... “ -  şi îşi enunţă în câteva cuvinte neinteligibile problema pentru care venise.

-         “Da, desigur, vă putem ajuta.”  - îi răspunde funcţionara cu amabilitate, ea înţelegându-i în mod miraculos cerinţa, poate doar în baza altor experienţe similare, ce au ajutat-o acum la recunoaşterea şi asocierea intuitivă a sunetelor emise cu anumite cuvinte articulate, probabil, ceva mai bine altă dată..

“Dar, dacă doriţi, aşteptaţi, vă rog, la rând.”

După câteva secunde de perplexitate, clientul răbufneşte indignat:

-         Ei, nu zău?!? Ne-am emancipat? Acum aşteptăm “la rând” nu la “coadă”?...Haules, baules.”

Bucuresti : 01.08.2014

***