Ce toamnă frumoasă!

Oh, a venit toamna! - îngână poeţii,

La fel şi pădurea, şi mii de livezi.

Prin roşii grădini, de comori încărcate,

Prin rânduri de vii, cum se plimbă, o vezi.

Îşi lasă în urmă a rochiei trenă

De frunze pictate, de soare, de vânt,

Şi trece zâmbind printre crengi pârguite,

Ce-i fac reverenţe adânci, spre pământ.

Ce toamnă frumoasă! – recită poeţii

Şi astfel repetă şi sufletul meu!

Ce linişte sfântă pluteşte pe dealuri,

În ea se-odihneşte chiar şi Dumnezeu,

Miresme de poame-adunate în coşuri

Adie-n văzduhu-nroşit de apus,

Spre veri de pe alte meleaguri curg stoluri

De păsări ce-aud glasul Celui de Sus.

Ce mândră eşti, toamnă! Ce taine ascunzi

Sub brazdele-ntoarse spre-al iernii popas!

Pământul primeşte ofrandele tale

Prin care îi laşi un tăcut “ bun rămas”.

El ştie că-n inima lui dorm seminţe

Pe care, tu, toamnă, i le-ai dăruit,

Să-ţi facă din ele o rochie nouă,

Din lanuri bogate de grâu aurit.

Hai, toamnă, dansează pe-alei însorite!

Priviri inocente cu drag te privesc.

Bobocii aceştia demult te aşteaptă

Să-nveţe noi paşi într-un ritm şcolăresc,

În braţele tale materne adună-i

Şi-ndeamnă-i să aibă încredere-n ei,

Că pot, dacă vor, să ajungă oriunde,

Ştiind, doar, că sunt întrupaţi Dumnezei.

Bucuresti : 26.09.2013

***