Cu sau fara Pregatiri Traditionale

Pentru ca este posibil ca unii cititori sa se fi mirat un pic de afirmatia mea directa si fara echivoc privind treburile acelea mai traditionale (gen gatit, spalat, curatenie, ma rog, le zic generic „treburi” – hi, hi, hi!) care ma atrag din ce in ce mai putin, si desi se spune ca justificarile nu-si au rostul, m-am gandit ca de data asta chiar prefer sa argumentez. 

Pentru ca:

Pentru ca, desi am crescut intr-o familie traditionala si am fost invatata sa traiesc traditional, ceea ce am si facut ad-literam pana la un moment dat, in structura mea interioara nu eram o femeie traditionala, eram „altfel”.

Pentru ca la 19 ani si jumatate m-am maritat.

Pentru ca la 20 ani si jumatate am avut primul copil.

Pentru ca la 21 ani si jumatate am avut al doilea copil.

Pentru ca, desi la 22 ani aveam deja dezvoltate deprinderile de familista traditionala, respectand intocmai toate obiceiurile si traditiile, ca la carte, nu traditionalismul era solutia pentru mine.

Pentru ca timp de 23 ani, pentru toate sarbatorile, onomasticele, evenimentele speciale si nu numai pregateam oale mari si multe pline cu sarmale, fripuri, drob, piftie, salata boef, carnati, toba, caltabos, ardei umpluti, chiftele, ostropel, tochitura, mici, carofi prajiti, tot felul de garnituri, sosuri, salate, ciobe de perisoare si o multime altele.

Pentru ca, de fiecare sarbatoare, onomastica sau eveniment special, imi petreceam cateva saptamani inainte, serile, dupa ce ma intorceam de la serviciu, facand curat, spaland, calcand, stergand, aspirand, strangand, schimband, asezand, decorand, improspatand, obosindu-ma, spetindu-ma, epuizandu-ma, plangandu-ma, saturandu-ma, enervandu-ma, resemnandu-ma, uitandu-ma complet pe mine si, la final, abia-abia bucurandu-ma.

Pentru ca, la un moment dat, au intervenit schimbari.

Pentru ca familia mea traditionala s-a schimbat, iar puii mei si-au luat zborul catre propriile lor familii.

Pentru ca eu m-am schimbat.

Pentru ca lumea mea s-a schimbat, dieta mea s-a schimbat, gusturile si preferintele mi s-au schimbat, intelegerea mea asupra vietii s-a schimbat, prioritatile mele s-au schimbat, modul in care imi petrec timpul s-a schimbat, felul in care vreau sa sarbatoresc s-a schimbat.

Pentru ca acum este Adrian alaturi de mine si pentru ca amandoi avem cam aceleasi preferinte si prioritati.

Pentru ca ne place sa traim mai mult jucandu-ne si bucurandu-ne de fiecare zi in felul nostru.
Pentru ca nu mai asteptam sa vina vreun eveniment anume din calendar pentru a savura atmosfera de sarbatoare.

Pentru ca perfectionismul meu s-a mai diminuat, pentru ca asteptarile fata de un anumit tipar al vietii s-au canalizat mai degraba spre creatie in prezent decat spre pregatire pentru viitor.

Pentru ca preferam sa facem ca lucrurile sa fie cat mai simple si cat mai placute pentru acum, nu pentru maine.

Si pentru ca acum vedem timpul, lumea si frumusetea vietii cu alti ochi, le simtim si le traim altfel. 

La finalul pozelor sugestive pentru ideile de mai sus voi adauga o noua perspectiva exprimata prin cuvintele lui Adrian.

Voi incheia cu cateva cuvinte scrise de Adrian chiar azi in legatura cu acest subiect: "Viata pe acest Pamant este in asa fel incat, daca nu este ceva care se sarbatoreste in mod consensual (traditional) intr-o zi, atunci trebuie creat acel ceva. Energia Zeitei. Cand iesi un pic din poveste ca sa te bucuri ca ai creat-o !"

(pictura Ronnie Biccard)

Edite later:  

Participarea cu comentarii la aceasta insemnare merita, de asemenea, toata atentia si aprecierea.

*

M.F. - beautiful posts

Eu - Multumesc, Mara!

*

A.P. - Nu am cuvinte sa spun ce frumos ai scris. Tocmai acele " pentru ca" m-au facut si pe mine sa fiu ceea ce sunt acum. Eu insumi, cea reala, autentica, sincera si fericita.

Eu - Asa invatam, trecand prin ele. Dupa ce le-am bifat, trecem la altele. :)

A.P. - Stii ca vroiam sa scriu si eu , astazi, un asemenea post. M-am oprit pentru ca rudele mele au postat cozonaci si oua rosii si ar fi crezut ca am ceva cu ele. 😂 Ca eu nu mai fac nici cozonac si nici oua rosii pt ca nu am pentru cine si pentru ce. Cuvantul "traditie " nu ma mai obliga la nimic.

Eu - Fiecare sarbatoreste asa cum ii place. Si eu vreau sa fac oua rosii, asa, in stil traditional, dar asta nu-mi schimba concluziile prezentate mai sus. Le vopsesc pentru ca imi face placere, pentru ca fac doar 10 buc, nu intre 30-60 buc, ca mai demult, si pentru ca mi se pare ca un joc, ca o distractie. Ritualul ciocnirii oualor rosii de Paste imi place. Copilul interior se bucura siisi doreste sa se joace astfel. :D

A.P. - Daca iti face placere, sigur. Imi amintesc cum spalam perdelele ( curate, dealtfel) doar pt ca asa facea lumea de Pasti. 😂

Eu - Daaaa, era o lista lunga cu "obligatoriu de facut la curatenia generala". Perdelele spalate si calcate! Aveam 3 perdele uriase, de 40-50 mp fiecare. :D Calcam cateva ora doar la una. :D )))))

A.P. - In ziua de Pasti eram obosita moarta. De facut curat, de gatit oale si 10 cozonaci si ma mai duceam si la servici.

Eu - :D ))) Da, dar stii ce e culmea? Ca atunci mi se parea oarecum normal si-mi placea sa le vad pe toate facute, puse la punct si pregatite. Insa "plateam" prea scump satisfactia asta trecatoare. Dupa ce se manca totul si se termina sarbatoarea urma alta munca. :D Parea normala si aia atunci, pe vremea aia. Si ma bucuram cand le vedeam din nou pe toate curate si puse la locul lor. Vezi? Tot bucurie trecatoare platita scump. :D

Eu - Cozonaci si torturi n-am facut niciodata. Aici n-am nici o scuza. Poate doar aceea ca mama ii facea prea buni si ne dadea mereu cate 3-4, iar sora mea era si este o maestra in torturi. Asa ca nu puteam sa intru in competitie cu ea nici sa fi vrut. Asa ca n-am vrut. :D )))

A.P. - Eu ii faceam pt toti. Si , uite ca m-ai facut sa scriu si eu ceva despre asta , pe pagina mea! Iti multumesc Lilisor!

Eu - Scrie, A., scrie! Trebuie sa dam un bun exemplu generatiilor urmatoare. :D Daca vor sa treaca neaparat prin ce am trecut noi, ok, dar macar sa afle dinainte cam cum poate fi. :D ))) Asadar, sa le spunem cum ne-a fost noua. Este un rost in asta! ;-)  Daca scriem mai multe despre asta, fac o profetie: s-ar putea sa dispara cozonacii de pe lume. :D )))))

A.P. - Sa nu ma las mai prejos. Sa fac si eu o profetie. Mielul la cuptor va disparea primul.😂

Eu - Corect! Sper din tot sufletul sa se implineasca profetia ta cat mai repede! :)

A.P. - ai creat o reactie in lant. Dupa postarea mea ( eu dupa a ta) si altii au inceput sa scrie despre acelasi subiect. ❤

Eu - Adevarul iase la Lumina!

*

M.F. – S. and I want to come for dinner

Eu - Ok, M.! Cu ce preparate culinare sa va asteptam? Cu cele traditionale? :D )))) Pe acelea doar la restaurant le mai putem gasi, nu si in bucataria noastra. :) <

Adrian - We can have a mystic dinner anytime. You are always welcome

Eu - Oh, da! Asa da! :) Cu o cina mistica suntem pregatiti oricand pentru voi! <

*

S.F. - Si pentru asta imi esti draga. :) Recunosc, am fost mereu defecta traditional, nu am facut ever sarmale sau ciorba de burta, daca imi ia mai mult timp sa gatesc decat sa mananc ceva nu e in regula, chiftelele marinate mi se par mancare gatita de 2 ori. Sunt cam asociala, nu suport nunti inmormantari, nu am nume de sfant, nicio treaba cu onomasticele, nici nu ma duce capul sa ii zic omului la multi ani de ziua numelui. :)

Eu - Eu le-am bifat pe toate cat mai bine, ca la carte, ani la rand. De ceva vreme insa.... cum zici.... "daca imi ia mai mult timp sa gatesc decat sa mananc ceva nu e in regula". :D )))) Si nici nu mai astept sarbatorile ca sa consum ce-mi place. Intreaba-ma daca mai avem vreo ciocolata din cele care se chemau ca sunt "pregatirile pentru Paste". :D )))))

S.F. - Nu intreb. Daca putem sa ne bucuram cu o secunda viata, e pacat sa nu o facem. Ca e un strop de ciocolata, o baie cu arome, o cantare cat ne tin plamanii, un pepsi twist - placere vinovata -, de ce sa nu o facem? Acum, de exemplu, ascult taaare rock si cant. Nu am facut curatenie de paste, fac mereu cand trebuie, si spal cu elan bucataria de vara ca asta am chef sa fac. :) Si ma cert cu cainii care vor sa ma ajute. :)

Eu - Ha, ha, ha!!! Cu cainiii, daaaa..... !!! Super curatenie cu ei prin preajma! :D Eu am terminat si ultimele felii din cel de-al doilea cozonac Boromir, cei pe care, na, si eu, ca orice gospodina traditionala, toata noaptea i-am framantat, aranjat si copt in cuptor! :D ))))))

*

N. B.- ♥️ Te iubim, Liliana Pascanu ! ♥️

Eu - Iubirea este cel mai frumos, mai puternic si mai dorit sentiment al nostru, ca oameni si ca suflete!!! <3 Ti-as spune si "Multumesc, Nuami!" daca asta n-ar suna aiurea, caci Iubirea nu multumiri asteapta, ci doar sa se simta pe ea insasi. Te iubesc si eu, Nuami! <

*

E. C.- Ai omis spalatul veselei si a tonelor de oale de dupa :P Nici noi nu ne mai omoram cu asa ceva :)

Eu - "Distractia" de dupa? :D ))))

E.C. - era horror dupa, ce farmec si constientizare sa mai fie in seara de ajun sau de inviere….abia mai schitam un zambet vag :P. Acum e bine, daca tot e minivacanta de la guvern :)

Eu - Ha, ha, ce mi-ai adus in amintire acum! Avand serviciu, uneori gateam pana in seara de Inviere si tot nu terminam. Asa ca deseori opream focul la aragaz sau la cuptor, mergeam la inviere, apoi continuam pana tarziu, in noapte, ca sa avem "masa bogata" pentru ziua de Pasti. :D ))) Si acum sunt multe femei care mai trec prin asta. Unora chiar le face placere si ma bucur pentru ele daca este asa. Insa, sunt sigura, multe femei, chiar daca mai respecta ritualul asta al pregatirilor, s-ar lipsi de el cu drag. :D

*

G.C. - La naiba cu familia tradițională! 😂 Cred totuși că toți suntem datori cu niște încercări, ca să realizăm că sunt inutile. Bine spus, Liliana!

Eu - Si familia traditionala are rostul ei. Unora li se potriveste si sunt foarte fericiti asa. Dar nu tuturor, desigur. Iar cine descopera ca este atras de o alta configuratie a vietii este bine sa-si urmeze intuitia si sa cerceteze, sa experimenteze. Cu discernamant si cu masura. Eu doar trecand prin ele am vazut care sunt lucrurile inutile pe care le perpetuam dintr-o inertie a traditionalismului, dar se poate si mai simplu decat atat. Si fara a astepta peste 20 de ani pentru a trage o asemenea concluzie. <

*

M.B. - Mie mi-au trebuit 20 de ani ca să recunosc faţă de mine, şi apoi şi faţă de ceilalţi, că nu mă atrage gătitul. Din fericire, soţului îi place să bucătărească, aşa că ne completăm şi ne descurcăm. :)

Eu - Asta este perfect! Este simbioza perfecta in cazul vostru. Eu nu pot spune ca nu ma atrage gatitul, ci ca prefer sa gatesc atunci cand am chef si ce am chef. :D Adica, sa nu simt gatitul ca pe o obligatie, ca pe o corvoada, ca pe o responsabilitate din fisa postului. :D Gatesc, fac cu drag ce fac, dar nu-mi place sa stau cu orele in bucatarie ca sa gatesc. Prefer sa stau cu orele afara, sa ma plimb. Sau sa fac fotografii. Sau sa stau cu orele pe facebook!!! :D ))))

M.B. - Nici eu nu detest gătitul, doar că prefer orice altceva în locul lui. Să citesc, să mă plimb, să scriu, să tricotez, să grădinăresc.

Eu - A, daaa, tu chiar ai nevoie de mai mult timp dedicat scrisului mai degraba decat gatitului. Ai scris deja cateva carti, iar asta nu-i de gluma. Este munca acolo, dincolo de pasiunea scrisului. Si chiar ar fi pacat sa fii, sa zicem, nevoita sa stai in bucatarie sa gatesti in loc de a sta la birou sa scrii tocmai intr-o zi cand te simti maxim de inspirata. :)

*

Ceea ce vreau sa punctez la final este ca este cazul sa facem o distinctie intre ideea pregatirilor traditionale de Paste (sau pentru alte sarbatori) si ideea credintei in Dumnezeu, in Iisus Hristos, in tainele ascunse in "Cina cea de Taina", in "Moartea pe Cruce", in Energia Christica si in Reinvierea prin Hristos, cel care ne-a dat Adevarul, Calea si Viata Lui ca exemplu nemijlocit al divinitatii pe care o putem atinge fiecare. 

Din Gradina lui Dumnezeu: 25.04.2019

***