Oglinzile Sufletului: Ce magie a mai facut... Zana cea Buna?

Motto 1: „Gătitul este precum iubirea: trebuie să te implici cu totul sau să nu te implici deloc.” - Harriet van Horne

Motto 2: "Mereu căutăm un om alături de care să îmbătrânim, dar secretul este să găsești omul alături de care să rămâi copil cât mai multă vreme. Așa îți poți păstra pură fericirea, inocența, frumusețea." Jurnalul unui Adam

Ce magie a mai facut Zana cea Buna?

O magie in bucatarie, desigur! :))))

Iar magia asta are, evident, si o poveste atasata. A fost odata ca niciodata, caci de n-ar fi nu s-ar mai povesti....

A fost odata un castel alb, din varf de munte, o fata de imparat si un print calare pe un cal alb..... si a mai fost si o seara in care cei doi discutau ei despre meniul pentru a doua zi. :)))

Si cum stateau ei asa si discutau, ne-am dat seama ca ei doi suntem noi doi, si ca, implicit, noi trebuia sa discutam si despre lista de ingrediente necesare, astfel incat meniul stabilit sa se si materializeze in realitatea noastra consensuala, si sa nu ramana doar la stadiul de idee a lui Dumnezeu sau, cel mult, doar ca un Cuvant de-al Lui, grait intr-o seara frumoasa de toamna de doua seminte stelare, camuflati in doi pamanteni, o fata de imparat si un print, ce locuiesc intr-un castel la munte, intr-o frumoasa si linistita statiune turistica de poveste, asa cum alta nu-i. :))))

Va place inceputul povestii de azi? :)))

Asadar, discutam cu Adrian ce urma sa gatesc si ii dictam lista de ingrediente pe care el urma sa le cumpere de la magazin a doua zi, dimineata devreme, inainte de a ma trezi eu, dar, mai ales, inainte de a se trezi toate gospodinele din localitate, care dau navala la supermarket cu listele lor de cumparaturi. :))

Si ii dictam eu lui Adrian asa: si din aia, si din cealalata, in plus si din asta, iar, daca are, ia-mi si din aia.... plus o caserola de legume.

Acum, pentru cine nu stie, caserola asta de legume este prefigurata cu un set standard de legume, are un pret fix, deci nu se mai cantareste, si cuprinde legumele necesare cam pentru craticioara mica de ciorba: vreo 2-3 cepe, 2-3 radacini de pastarnac, 2-3-4 morcovi si o bucata de telina.

De regula, cand gatesc ciorba, am nevoie de vreo trei astfel de caserole, iar cand am nevoie de legume pentru un alt fel de mancare, ma orientez asupra numarului de caserole in functie de ce vreau sa gatesc.

Sunt preferabile caserolele, din punctul meu de vedere, pentru ca stiu exact ce legume contin si cam cate sunt din fiecare, deci, nu trebuie sa ma mai complic cu alte aprecieri cantitative. Eventual, doar daca am nevoie de suplimentat cu ceapa sau morcovi, mai precizez cat imi mai trebuie in plus.

Si pentru Adrian este mai simplu la cumparat. Nu mai cantareste, nu mai alege, nu mai pune in pungi.... in fine... este mai confortabil si mai rapid. Reduce considerabil timpul de stat in magazin, ceea ce, in cazul lui, este de dorit. Reuseste astfel sa plece din magazin inainte de a navali inauntru puhoiul de gospodine. Care, sa stiti, sunt extrem de periculoase cand sunt mai multe la un loc! :))

Dar, totusi, foarte rar, ce-i drept, s-a mai intamplat si sa nu mai gaseasca la magazin caserolele respective cu legume si sa fie nevoit sa-mi cumpere legumele din laditele vrac (adica, separate, varsate, vandute si cantarite separat, cu pret la kilogram, fiecare).

De aceea, la intocmirea listei de ingrediente, am inceput de la o vreme sa-i dau, in paralel, necesarul de legume si pentru cazul in care nu gaseste caserolele.

Caci, nah, nu-i ca in Bucuresti, unde sunt cincisprezece supermarketinguri pe metru patrat si, daca nu gasesti ceva la unul, treci strada si sigur gasesti la urmatoarele paisprezece. Aici, la noi, in proximitatea castelului nostru din varf de munte, sunt doar doua supermarketuri, care si ele si-au impartit marfa complementar: ce are unul, nu are celalalt; si invers, ce nu are unul, are celalalt, iar ce nu are nici celalalt, atunci, clar, nu are nimeni. :)))

Asa si aseara. Si ii spun: ".... si, daca nu gasesti caserola de legume, am nevoie de 3-4 morcovi, 2-3 radacini de pastarnac, vreo 4 cepe mari si o telina mai mica....." :))))

Moment in care Adrian ridica ochii din lista nedumerit si ma intreaba competent, asa cum numai un Chef ar intreba pe cel mai proaspat novice in ale bucatariei: "Dar parca in mancare nu puneai telina..... numai in ciorba......." :)))

Va dati seama? In curand, Sufletelul meu o sa invete si retetele mele culinare, nu numai lista de ingrediente, care a devenit deja floare la ureche, o stie pe de rost. :)))

Caci si lista asta, o vreme, a fost un mare mister. Dar numai pana cand a inceput sa mearga la cumparaturi singur, numai el, fara mine, dimineata devreme. :)))))

Conform diviziunii sociale a muncii, ne-am impartit ariile domestice, iar efectuarea cumparaturilor la prima ora a diminetii a fost preluata exclusiv de Adrian, dar numai pentru ca, in acea fereastra de timp extrem de matinala, eu faceam deja altceva: dormeam. :))))

Insa, conform principiului binecunoscut din era comunista, noi aplicam "rotatia cadrelor", astfel incat ne compensam eforturile armonios si nimeni nu este epuizat, exploatat sau privilegiat. Pam, pam. :)))

In fine, sa revenim la lista de ingrediente. Spuneam ca, acum, Adrian o stie deja pe de rost! O mai ajustez eu uneori, dupa caz, cand mai schimb ceva in reteta, cand vreau sa mai modific una-alta sau daca vreau sa incerc ceva nou, altfel, deja stie ingredientele de baza necesare. :)

Totusi, lista exista de fiecare data inainte de a pleca "pe campul de lupta", caci nu se stie niciodata ce provocari imprevizibile apar si cand prinde bine o lista in buzunar.

Mbuuuun......

V-am povestit asta asa, ca fapt divers, ca sa nu pun doar pozele. :))

Caci, ca sa stiti, nu aveam de gand nici asta s-o fac. Dar, mi-am zis ca, daca tot am facut pozele, ca am avut chef sa le fac, atunci, hai, sa le pun si pe blog si sa zic si ceva dragut despre ele.

Nu fac poze de fiecare data cand gatesc, evident, dar uneori am chef sa fac si imi face placere. Am o slabiciune pentru legumele curatate, taiate, pregatite frumos pentru a fi gatite, caci mi se par extrem de fotogenice, v-am mai spus asta de nenumarate ori, ca o justificare pentru milioanele de poze redundante. :))

De multe ori chiar ma abtin cu greu sa nu le fotografiez, ca sa stiti.

De data asta nu m-am abtinut, dupa cum bine o sa constatati. :)))

Meniul stabilit si pregatit azi a fost urmatorul:

1. Sote de fasole verde (am cumparat doua pungi cu fasole verde congelata), morcovi, pastarnac si telina, in sos de rosii, cu usturoi si condimente (frunze uscate de lamaita - mai am cateva borcane din ultima recolta de frunze culese si uscate chiar in luna in care am plecat din Gradina din Ardeal, menta - culeasa si uscata asta vara, rozmarin, pudra de mustar (boabe de mustar rasnite), patrunjel, sare si piper)

2. Risotto cu legume - as fi zis pilaf, ca imi dispac enorm englezismele, insa am vrut cumva sa evidentiez ca am facut un orez fiert si scazut,care ramane intreg bob cu bob, nu unul cremos, asa cum e pilaful. Am folosit ceapa, morcovi si gogosari (care au inlocuit ardeii grasi, pe care nu i-a gasit de cumparat).

3. Cartofi dulci la cuptor - stropiti cu un pic de ulei, cat sa se lipeasca de ei condimentele: sare, piper, boia dulce de ardei, usturoi, susan, mac si rozmarin.

Dupa ce am facut primele poze de prezentare, m-am apucat de spalat, curatat si taiat legumele.

Le-am taiat mai mari, asa cum imi place mie, ca sa se evidentieze colorate si apetisante in mancare.

Am inceput cu primul fel, cu sote-ul de fasole verde, alaturi de restul de legume, in sosul de rosii cu usturoi.

Dupa cum ati putut constata pe blogul meu (doar daca ati rasfoit mai insistent blogul, desigur), retetele pe care eu le gatesc au la baza cateva ingrediente de baza pe care le tot rotesc si le tot combin in nesfarsite moduri, dupa inspiratie si chef, potrivindu-le din ochi si nerespectand nici un gramaj fix (deci nu asa cum recomanda, de regula, retetarele de gatit in cartile de bucate).

Ba chiar, in ultimul timp, chiar primesc inspiratie suplimentara si de la Adrian, care vine si el cu idei noi, caci, nu-i asa, intotdeauna un bun invatacel in ale bucatariei isi va depasi Maestrul daca este pasionat si dedicat. ;-)

Cu alte cuvinte, eu l-am initiat pe el in tainele culinare, inspre a deveni un adevarat Master Chef, in timp ce el m-a initiat pe mine in Tainele Magiei Spirituale, inspre a deveni Maestru Super-Inaltat, Super-Iluminat, Super-Ascensionat si Super-Cum-Se-Mai-Zice. Win-win, adica. :)))

Si trebuie sa spun, el chiar are o inspiratie foarte buna, uneori inedita, cand vine vorba de combinatii de ingrediente, unele la care eu nici nu m-as fi gandit, caci scoala de gatit la care eu am fost instruita - adica, mama - m-a invatat mai degraba metodologia traditionala de gatit, si mai putin (spre deloc) cea avangardista. :)))

Abia dupa ce am iceput sa invat noul limbaj de programare in ale bucatariei, adica unul modern si cu exclusivisme vegetariene, conform noilor tendinte evolutioniste (precum naut, quinoa, linte, fasole mung, cartofi dulci), m-am adaptat si eu, si am inceput sa-mi supun procesului de evolutie spirituala pana si retetele mele culinare. :))))

Mai concret, pana in urma cu 12 ani, doar auzisem (doar aveam notiuni de cultura generala in legatura cu ele) de naut, linte, cartofi dulci, quinoa (de asta doar vag), dar nu gatisem NI-CIO-DA-TA asa ceva.

Si eu, precum toate gospodinele din generatia educata de parinti traditionali, stiam doar retete bazate pe carne, varza, cartofi, fasole, ceapa, morcovi, si, in fine, celelalte legume romanesti, pe care le stie toata lumea.

Totusi, in perioada aceea "traditionala" am acumulat adevarata experienta in arta gatitului si tot atunci am aflat "secretele", "trucurile" gatitului, atunci mi-am format flerul, intuitia culinara, cea care imi permite acum sa gatesc "din ochi", fara reteta scrisa, fara urmarirea neabatuta a unor etape, fara cantarire si gramaje exacte, dar si sa simt care cu care se combina cel mai bine, ce pot sa adaug si ce nu, care combinatii sunt de dorit si care nu, Acum pot sa jonglez cu ingredientele stiind dinainte ce pot sa obtin.

Astfel, ulterior, am invatat sa gatesc si cu muuuulte altele, ca nu-i mare filozofie in asta. Acum sunt deja Maestra! :)))

Namaste! Auuuuum..... aummmm..... aummmm..... sunt zen, sunt zen....... :))))

Dupa ce am terminat de gatit primul fel, m-am apucat de al doilea. Risotto cu legume. Orez cu legume. :)

Banal de simplu, nu-i asa?

Cu ce am ajuns sa ma laud si eu! :)))

De data asta, Adrian mi-a cumparat un mix de orez (orez alb, orez brun si orez salbatic), astfel incat aspectul final al mancarii este si mai apetisant.

Dupa o pauza pentru masa de pranz (am avut alt meniu, gata preparat) si cafea, m-am apucat de felul trei.

Cartofi dulci la cuptor, amestecati, condimentati si asezonati cu: ulei de struguri, susan, mac, rozmarin, usturoi, boia dulce de ardei, sare si piper.

Cei 12 cartofi dulci i-am pregatit si copt in doua transe, respectiv, in doua tavi la cuptor.

Cu cafeau bauta, energia si cheful de treaba s-a amplificat, iar prima tava a ajuns la cuptor in doi timpi si trei miscari. Aproape batand din palme. Sau pocnind din degete. Sau cat ai zice "peste". :))))

Mai stiti voi si alte astfel de miscari rapide, magice, ca eu doar pe astea le-am stiut....? :))))

Dupa ce prima tava am bagat-o in cuptor, pentru continuarea magiei din bucatarie, Adrian, care, intre timp, isi rezolva si el o parte din treburile lui, pe principiul de diviziune sociala a muncii mai sus enuntat, a simtit deodata o schimbare energetica in planul eteric al bucatariei. :))))

Si a luat imediat masuri. Din neant, din eteric, din cerurile nevazute, a facut si el o magie de bucatarie, depasindu-si cu brio Maestra in ale Magiei, si a materializat brusc, pentru mine, o sfera aurie de energie benefica, care cobora direct din Inima lui Dumnezeu, si care s-a preschimbat brusc intr-o ciocolata alba Milka, dupa ce a ajuns in planul terestru. :))))

Mai pe romaneste, dupa atata treaba in bucatarie, imi cam scazuse glicemia, iar Adrian a luat instant masuri de restabilire, ca un adevarat Vrajitor, unul care are Puterea de a mentine spatiul sacru, campul energetic curat, aura purificata si integra, chakrele perfect functionale si vibratia inalta. :))))))

Ca sa vedeti de ce sunt in stare doi Maestri cand sunt impreuna, cand isi unesc fortele inspre cel mai inalt bine al lor si al tuturor! Magie! ;-)

Pai, ce credeati? Noi chiar ne traim ad-literam spiritualitatea, in viata de zi cu zi, nu doar ne laudam cu ea! ;-)

Cu o asa doza noua de energie benefica, nici nu stiu cand am pregatit si cea de-a doua transa de cartofi ce urmau la copt, dupa ce prima transa avea sa fie scoasa din cuptor.

Si iata cum tava cu prima sarja de cartofi dulci este scoasa din cuptor! :)))

Ce minune! Ce magie! Ce vraja! :))))

Apoi, fiind indeplinite conditiile pentru miscarea finala, respectiv, Rocada cea Mare in cuptor, dupa ce a iesit prima tava, a intrat a doua tava, cu ce-a de-a doua transa.

Cu aceasta ocazie, mi-am amintit ca pastrasem semintele de dovleac de la cel copt in urma cu cateva zile si, dupa ce le-am umezit usor cu apa si le-am amestecat cu un pic de sare, le-am bagat si pe ele in cuptor, odata cu cartofii. Si chiar s-au copt deodata.

Finalul acestei povesti este, evident, cel care va starni cele mai mari pofte, caci a iesit ceva floamboaiant, rocambolesc si ravisant de apetisant. :)))

Inainte de asamblarea mancarurilor pe farfurii, in vederea servirii, a mai fost nevoie de o ultima pregatire, atat cu rol de a completa necesarul de nutrienti cu o gama suplimentara de proteine (si nu numai), cat si cu rol de imbunatatire a aspectului apetisant al farfuriei si al fotogeniei, caci aici am vrut sa ajung. :))

Se stie (adica, un profesionist in arta fotografica gastronomica stie!), toate pozele in care apar oua fierte si taiate, fiindu-le vizibil galbenusul, sau cele cu oua ochiuri, cu galbenusurile bombate frumos, eventual sparte putin, din care se prelinge usor lichidul galben, vascos si delicios, sunt irezistibile si cu cel mai mare impact asupra privitorilor! Se lesina, efectiv, de pofta! :))))

Asadar, stiind acest secret fotografic, Adrian a preluat initiativa si, cand a cumparat ingredientele conform listei de cumparaturi dinainte stabilita, a adaugat si ceva in plus, printre care si aceste oua. Noi mancam mai rar oua, insa, uneori, la unele meniuri, se potrivesc perfect in peisaj si nu le ocolim. :)))

A ales oua categoria A cod 1/M, adica oua de la gaini fericite, gaini crescute in aer liber si fara tratament cu antibiotice in perioada ouatului, gaini hranite cu o alimentatie bazata pe ingrediente vegetale nemodificate genetic (OMG <0.9%).

Un fel de oua bio mai evoluate spiritual, daca intelegeti la ce ma refer. Singurele oua care mai au gust savuros de oua adevarate. Vi le recomandam. ;-)

Apoi, dupa ce am pregatit mezamplasul, am asamblat si farfuriile cu tot ceea ce gatisem.

Am facut si un milion de poze - cum altfel? - dupa care ne-am asezat la masa.

Inainte de a va lasa si pe voi sa va delectati macar virtual, cu pozele mele, poze care va pot servi ca inspiratie pentru propriile voastre magii in bucatarie, vreau sa fac o mica precizare.

Am vazut de curand un video si am ascultat punctul de vedere al unei specialiste in mesele de bogati. Cica pe mesele de bogati nu veti vedea niciodata mamaliga si nici muraturi. Cica sa ne uitam si noi pe Instagram la pozele de pe mesele de bogati si sa vedem ca nu exista muraturi si mamaliga acolo. :))))

Eu m-am uitat, de ce sa nu mai uit? Imi place sa fac schimb de experienta in magia culinara. Poate mai invat si alte trucuri, vraji, incantatii, mantre si invocatii noi, caci niciodata nu stii cat de repede poti sa evoluezi spiritual adaugand un plus de inovatie in farfurie. :))

Si am vazut. Doar caviar, branza brie, struguri albi si negri, smochine proaspete taiate in patru, franzela aia lunga, frantuzeasca si paharele cu sampanie. Nici o mamaliga, nici o muratura! Nimic. Nada. :)))

Asaadar, daca va uitati azi la masa noastra, veti putea constata ca nici la noi n-o sa vedeti nici o mamaliga, nici o muratura. Deci, pe cale de consecinta, si masa noastra este o masa de bogati, nuuuu.....? :)))

Bine, este adevarat, n-o sa vedeti pe masa noastra nici caviar, nici branza brie, nici struguri, nici smochine, nici franzela, iar de sampanie nici nu mai amintesc, dar asta e o alta discutie. :)))

Ma opresc aici cu povestea mea de astazi si doresc sa inchei cu urarea sarbatoreasca - fara sampania care s-ar fi potrivit in context, dar care lipseste, asta e!) - de "Sa ne fie de bine tuturor!" , urare care vine in urma castigarii alegerilor prezidentiale din SUA de catre Trump, dar si a castigarii alegerilor prezidentiale din Moldova de catre Maia Sandu.

Totul e bine cand se termina cu bine, zice romanul.

Sa vedem si la noi, in Romania cum se va termina.

Hai, va urez "Pofta buna!" si, mai ales, "Sa ne fie de bine tuturor!" ;-)))