Dependenta de ecrane, de Facebook

Azi am vizualizat documentarul facut de Netflix despre pericolul pe care il constituie dependenta de retelele de socializare. Foarte bun!

Sunt intervievati actuali sau fost angajati de top (chiar din CEO) ai marilor companii care exploateaza aceste retele: Google, Facebook, Instagram, Pinterest, Youtube, WhatsApp si toate celelalte arhicunoscute. Fenomenul este nu doar ingrijorator, ci periculos de-a dreptul.

Incepand de azi voi incerca sa ma extrag cat mai mult posibil din aceasta ecuatie. Atat cat pot. Nu voi mai da like-uri si imi doresc ca nici voi sa nu-mi mai dati mie. Destramam in acest fel reteaua cea mai puternica a dependentei, cea generata de dopamina "recompenselor".

Nu voi mai intra pe linkuri, postari si pe video-uri sugerate de platforma, ci voi accesa strict cat am ceva personal de cercetat/investigat. Curiozitatile stimulate de platformele de socializare sunt curiozitati false, indelung studiate, fata de care s-a generat in timp nevoia de informatii. Stop.

Suntem de trei luni in Bucuresti si suntem socati sa vedem peste tot, pe strada, in metrou, in magazine, in parcuri, oriunde, oamenii doar cu telefoanele in maini si cu ochii in ecrane. Exista solutii pentru insanatosirea psihica a societatii, insa trebuie ca fiecare dintre noi sa constientizam importanta implicarii personale si a primului pas catre atitudinea corecta, nu cea nociva si manipulata, generata de papusarii care stau in spatele programelor IA ale retelelor de socializare si care sunt interesati doar de profit (timpul pe care fiecare utilizator il petrece on-line este timp care lor le produce bani).

Va ofer mai jos link catre trailer-ul oficial al acestui film. Va recomand sa vizionati documentarul si apoi sa va puneti intrebari. Copiii, noile generatii, sunt cei care vor trai pe baza raspunsurilor pe care fiecare si le ofera: cu responsabilitate sau cu indiferenta, cu incredere si vointa, angrenate in schimbare, sau cu comoditatea proriei blazari.

https://www.youtube.com/watch?v=uaaC57tcci0

Pana acum am tot glumit autoironic pe seama like-urilor, insa nu-i de gluma. Mediul on-line are, intradevar, o multime de particularitati benefice, cele care au stat, de fapt, la baza crearii lui, insa, interesele de maximizarea a profitului au dus la deturnarea si degradarea modului in oamenii sunt influentati de utilizarea device-urilor tehnologiei informatice. Dar inca nu-i tarziu pentru indreptarea lucrurilor. Retelele sociale pot fi utilizate si in continuare, desigur, dar, sa eliminam acele variabile care genereaza dependenta, pentru a ne putea elibera (cat de cat) de efectele manipularii exercitata prin ele.

Cel mai simplu este sa-i criticam pe unii sau sa-i laudam pe altii. Cel mai greu este sa aplicam noi insine ceea ce este de dorit, pentru binele tuturor. Nu-i asa?  Este mai usor de dat un like decat a te abtine sa-l dai. Asta este o consecinta a acelor automatisme create in subconstient. Putem justifica in fel si chip, efectul ramane oricum.

Orice argumente am gasi, pro sau contra, fenomenul "toata lumea cu ochii in ecrane" este evident si il consider extrem de nociv. Nu-mi doresc o polemica pe acest subiect. Fiecare alege ce doreste, dupa cum apreciaza.

Cristiana A. - Este adevărat dar pentru unii oameni - mai ales cei înaintați în vârstă, cei cu probleme de toate felurile - este ceva deosebit de bun. Facebook este din ce în ce mai certat cu bunul simț, este adevărat. Te îmbrățișez cu mult drag !!!

Liliana Pascanu - Fara nici o indoiala, Cristiana, facebook-ul aduce un beneficiu major multor oameni, nimeni nu poate nega asta si nici eu nu am facut-o. Am vrut doar sa subliniez cat de nociva este dependenta de FB si de alte retele de socializare, nicidecum ca ar trebui sa renuntam la ele. Chiar si noua ne-a fost de mare folos cat am fost in Gradina, ajutandu-ne in perioada aceea sa ne conectam cu toti cei dragi, cu lumea intreaga. Doar adictia fata de activitatea de pe FB este discutabila. Nu stiu daca ai vizionat documentarul la care am vorbit in postare, dar la acest aspect face referire. Relatiile interumane directe se degradeaza din ce in ce mai mult din cauza dependentei de ecranele device-urilor, oamenii chiar cand stau unii langa altii (la restaurant, pe banca in parc, mergand unii langa altii sau fiind in aceeasi camera chiar) comunica intre ei eventual prin mesaje pe telefon sau nici macar asa, doar urmaresc activitatea on-line a altora.  

FB este un instrument extraordinar de bun, cu multiple avantaje pentru comunicare, promovare, informare, implicare si relationare umana, insa din ce in ce mai mult este folosit pentru manipulare, secretizare si incitare, pentru denaturarea adevarului si, astfel, este transformat intr-un mediu extrem de poluat. Din fericire, avem fiecare liber arbitru si constiinta si putem (sau nu) sa ne extragem acestor influente daca ne mentinem curata "bucla" virtuala in mijlocul careia alegem sa navigam.  

Eu, cel putin, am restrictionat accesul oricui din exterior, lista mea este infima, contine numai oameni bine alesi, cu care rezonez, care au grija la randul lor sa emita frumos si curat. De cate ori mi se intampla sa fiu iritata de cate ceva, iau masuri si ma protejez.  

Am fost cam radicala cand am spus ca renunt la a oferi si a primi like-uri, caci ele nu reprezinta in cazul meu nici un pericol (adica, nu exista nici un risc de generare de dependenta din cauza a catorva like-uri, cate se ruleaza pe pagina mea)

Asadar, vor curge like-urile si de acum inainte, dar si povestile, postarile, pozele si aventurile impartasite reciproc. Oricum, n-am intentionat nici o clipa sa ies de pe FB, chiar daca am mai glumit pe tema asta in trecut. Valente de martir nu am si nici nu-mi trebuie. J))Te imbratisez cu mare drag, Cristiana!  Woooow, ce comentariu luuuuung!!! : ))))) O sa fac o postare din el! : )))))

Cristiana A. - Mie îmi plac comentariile lungi, așa că lasă-te furată de magia cuvintelor ... TU CHIAR FACI MAGIE CU ELE !!!

Cristiana A. - Acum să-ți scriu ceva care cred că te va bucura. Nu știu cum stau lucrurile în alte țări, nu știu cum stau în alte mari orașe, dar noi bătrânii din Colentina suntem cam... deranjați DE GRUPURI MARI DE TINERI CARE SE PLASEAZĂ ÎN SPATELE BLOCURILOR ȘI ... SOCIALIZEAZĂ !!! Este drept, fumează, beau (sucuri!!!) și râd în cascade !!! Cum câteva grupuri din acestea: unul cu tineri în jur de 13-15 ani, altul în jur de 16-18 ani, fac cu schimbul și între ele perechi care se sărută cu foc și o șterg dacă apare vreun grup !!! Eu m-am luat de ei la început, căci singura încăpere cu liniște ca să pot studia este bucătăria, iar ei tocmai la 2 m de geamul meu stau și fac gălăgie mare. DAR la un moment dat m-am gândit că SUNT LIBERI (se ascund de părinți ca să fumeze !!!) și eu nu am avut parte de așa ceva la vârsta aceea... Și nu m-am mai luat de ei, uneori chiar mai stau de vorbă doar ca să îi ponderez ca să nu urle alții de la etaje, iar ei au ajuns să mă salute pe stradă !!! Odată unul avea probleme și o fată îi dădea sfaturi, se lupta cu el ca să iasă din depresie... Mi s-a rupt inima de mila lui și m-am bucurat de maturitatea ei...

Nici unul timp de 2 3 4 ore nu pune mâna pe telefon... stau de vorba. Pur și simplu.

În parcuri - la fel, eu zilnic umblu prin Parcul Circului sau Plumbuita - rar văd tineri cu telefoanele în mână. Stau pe păturici, în hamacuri, unii au un laptop alături dar nu în brațe. Fac sport, și eu fac gimnastică și mă bucur că ne facem loc unii altora! Mai văd mămici cu cărucioare și uneori uitându-se pe telefon - dar mă bucur că se destind și ele...

Mă bucur și de bătrânele (așa, pe la 75-80 ani) cu căști în urechi sau pe o bancă vorbind la telefon sau tastând mesaje, râzând, etc. Chiar mă bucur... Deci.... Sper că te-am bucurat un pic !!!

Liliana Pascanu - Cristiana, FB este minunat ca mijloc de destinere, de amuzament, de interconectare cu alti oameni de departe, asa cum am tinut si noi legatura cu tine si cu alti prieteni. Doar dependenta este de evitat, precum si utilizarea device-urilor atunci cand este alticineva alaturi, care are nevoie de atentie si de prezenta, de autenticitate (asta mi se pare chiar un semn de lipsa de respect, ignoranta datorata dependentei, imposibil de autocontrolat de catre unii). J Chiar m-ai bucurat cu acest tablou de zi cu zi, surprins de tine in cuvinte, cu tineri sau varstnici dornici de interactiune adevarata, directa. 

 

Fara nici o indoiala, facebook-ul aduce un beneficiu major multor oameni, nimeni nu poate nega asta si nici eu nu am facut-o. Am vrut doar sa subliniez cat de nociva este dependenta de FB si de alte retele de socializare, nicidecum ca ar trebui neaparat sa renuntam la ele.

Chiar si noua ne-a fost de mare folos cat am fost in Gradina, ajutandu-ne in perioada aceea sa ne conectam cu toti cei dragi, cu lumea intreaga. Doar adictia fata de activitatea de pe FB este discutabila. Nu stiu daca ati vizionat documentarul la care am vorbit in postarea anterioara, dar la acest aspect face referire. Relatiile interumane directe se degradeaza din ce in ce mai mult din cauza dependentei de ecranele device-urilor, oamenii chiar cand stau unii langa altii (la restaurant, pe banca in parc, mergand alaturi sau fiind in aceeasi camera chiar) comunica intre ei prin mesaje pe telefon sau nici macar asa, doar urmaresc activitatea on-line a altora. In plus, copiii sunt foarte afectati! Extrem de afectati!

FB este un instrument extraordinar de bun, cu multiple avantaje pentru comunicare, promovare, informare, implicare si relationare umana, insa din ce in ce mai mult este folosit pentru manipulare, secretizare si incitare, pentru denaturarea adevarului si, astfel, este transformat intr-un mediu extrem de poluat. Din fericire, avem fiecare liber arbitru si constiinta si putem (sau nu) sa ne extragem acestor influente, mentinandu-ne curata "bucla" virtuala in mijlocul careia alegem sa navigam.

Eu, cel putin, am restrictionat accesul oricui din exterior, lista mea este infima, contine numai oameni bine alesi, cu care rezonez, care au grija la randul lor sa emita frumos si curat. De cate ori mi se intampla sa fiu iritata de cate ceva/cineva, iau masuri si ma protejez.

Recunosc, am fost cam radicala cand am spus ca renunt la a oferi si a primi like-uri, caci ele nu reprezinta in cazul meu nici un pericol (adica, nu exista nici un risc de generare de dependenta din cauza a catorva like-uri, cate se ruleaza pe pagina mea). Asadar, vor curge like-urile si de acum inainte, dar si povestile, postarile, pozele si aventurile impartasite reciproc. Oricum, n-am intentionat (inca!) sa ies de pe FB, chiar daca am mai glumit pe tema asta. Valente de martir inca nu am si nici nu-mi trebuie. Sau... cine stie...!?

Bianca: Ma regăsesc in ce spui tu:)...lista scurta de prieteni, păstrez doar ce e ok ptr sufletul meu....in rest fb ptr mine e mijloc de informare(fals/adevărat)....de a găsi cursuri ptr copii, inform legate de un stil de viața frumos....dependentă nu ma consider....deși cred cam trecut printr-o perioada de sevraj când ați plecat din Gradina:)))

Eu: Da, Bianca, am anticipat oarecum asta, cu sevrajul cititorilor nostri, caci postam atunci zilnic, intensiv, din Gradina, iar apoi.... stop. Insa noi nu suntem doar povestea aceea, suntem mult mai mult decat atat. Am spus stop unei povesti, dar ii urmeaza altele. Poate nu toti cei care au rezonat cu povestea Gradinii se vor simti atrasi si vor rezona cu urmatoarele noastre povesti (aspecte, aventuri, personalitati), insa tot noi vom fi. Dar la un alt nivel. Pe lume sunt o multime de alte prajituri extraordinare, nu doar amandinele. Asadar, asa cum dependenta de amandine se cere vindecata, asa ne implinim si noi rostul aici, pe FB, vindecand dependentele pe care cumva le-am generat (indirect), invitand spre noi perspective. Si trebuie sa recunosc ca imi vindec astfel si propriile dependente privind scrierea intensiva si fotografiatul compulsiv. :)))))

*

Adriana: Eram dependenta de virtual. Nu mai sunt. Nu m-am înșelat asupra oamenilor cu care am interacționat decat foarte rar. Am gresit, însă, permitandu-le unora sa imi influențeze deciziile, gândurile, etc.

Singurul regret consta in faptul ca trebuia sa pun bariere din timp cu anumiți oameni. Unii se mira si azi când văd că nu se mai regăsesc în preajma mea. Puțini inteleg cum sta treaba cu fb ul. Ne trebuie o autocuratare, frane și e musai să știm cât și cu cine interactionam. Fara fb nu as fi cea de azi, însă sunt tare supărată chiar și pe membri familiei când în loc de conversații și plimbare lina ei se risipesc în selfie, stau cu ochii în ecranul telefonului ori conversează în neștire cu alții. Inteleg bine ce spui. Prea bine. Eu plec si vin fără regrete de pe fb, sunt recunoscătoare pentru ce imi e de leac sufletului, pentru oameni pe care nu i-as fi cunoscut altfel, pentru articole, evenimente, etc... dar as putea renunța la el daca as vrea. Eu te îmbrățișez si iti multumesc pentru fiecare interacțiune. Am invatat multe de la voi.

* 

Eu: Da, Adriana, ai pus punctul pe "i" cand ai spus ca "Ne trebuie o autocuratare, frane și e musai să știm cât și cu cine interactionam". Atat la nivel virtual, cat si in realitatea palpabila. Este nevoie de o vigilenta permanenta in privinta celor cu care ne insotim, interactionam. De multe ori suntem nevoiti sa limitam accesul spre noi chiar al celor care altadata ne erau foarte apropiati, insa schimbarile interioare intervenite intre timp (in noi sau in ei) impun masuri radicale. Este sanatos asa. Facebook este un mediu unde putem pierde foarte usor si repede din energia noastra. Ne simtim brusc devitalizati si nu stim de ce. Iata, de ce. Sunt si programe subtile care trag energie, nu numai oameni-vampiri, din punct de vedere energetic. Asta, ca sa punctez doar un aspect in plus fata de celelalte toxicitati deja mentionate ale retelelor de socializare. Eu simt imediat cand este cazul sa inchid FB. Si o fac. Te imbratisez, Adriana!

* 

Adriana: Da. Tot ce spui simt și eu. Altfel, dar simt. M-am îndepărtat și apropiat de oameni, exact cum spui, mai ales de unii cu care eram aparent în tandem. Chiar și eu m-am schimbat față de anumite persoane și obosesc tot ascunzând lucruri fata de cei cărora le cunosc reactiile dinainte de a posta. Cum nu vreau sa ies total din jurul unora, restrictionez. În plus, nu totdeauna imi doresc sa particip la evenimentele în care unii ma vad potrivita. Sigur ca as fi potrivita datorită preocupărilor mele, dar câteodată sint in contratimp. Totusi, devine usor sa gestionezi timpul fb ului. Asa imi pare acum. În trecut nu știam sa spun nu. Te pup, Liliana! Mi-ai lipsit. O spun cu toată inima!

*

Liliana Pascanu - In urma difuzarii acestui documentar (produs foarte recent), a inceput deja un val de reberberatii, cu confirmari si detalii chiar din interiorul "sistemului". Iata un astfel de punct de vedere, care vizeaza algoritmul, adica formula care alege ce anume se livreaza utilizatorilor, functie de analiza si interpretarea bazelor de date, locul in care se stocheaza toate informatiile posibile, colectate on-line, despre fiecare om conectat in parte.  https://www.hotnews.ro/stiri-superputerile_tehnologiei...

Liliana Pascanu - Asa, sub influenta on-line-ului, se ajunge ca emotiile sa nu mai conteze. Asa ajung a fi scrise postari fara nici o energie atasata, care nu transmit nimic. Sunt cuvinte foarte frumoase uneori, dar fara nici o energie in ele, pur si simplu sunt cuvinte seci. Adica, doar ca sa fie. https://www.libertatea.ro/.../cum-dispar-emotiile-in...

Inca nu este prea tarziu pentru a ne aduce bucuria in realitate si a ne extrage din iluziile virtualului.

„A fost odată ca niciodată în acele haine luminate de lumina albastră o persoană.

Unii copii petrec în medie 7,5 ore în fața ecranelor în fiecare zi. Așa este - 7,5 ore. Cam atât timp petrec majoritatea adulților la muncă în fiecare zi.

Adolescenții petrec acum până la nouă ore pe zi doar pe platformele sociale.

Uimitor, o persoană obișnuită va petrece aproape două ore (aproximativ 116 minute) pe rețelele de socializare zilnic, ceea ce se traduce la un total de 5 ani și 4 luni petrecute într-o viață.

În prezent, timpul total petrecut pe rețelele de socializare bate timpul petrecut mâncând și bând, socializând și îngrijindu-mă.

Realizarea cât cheltuiește de fapt o persoană medie pe rețelele de socializare intră în accent mai puternic atunci când comparăm cifra (cinci ani și patru luni) cu cel de un an și trei luni pe care îl vom petrece pe parcursul vieții socializând cu prietenii și familia în viața reală.

Cred că este momentul potrivit să ilustrăm această „nouă realitate” prin fotografierea unui proiect fotografic și postarea lui pe Facebook, Instagram și Twitter

Noi dispărem, încetați să mai existăm, pieriți. Nu ne putem imagina viața fără ecranele albastre. Suntem bombardați de știri, actualizări și statusuri. Avem mii de prieteni și totuși suntem singuri. Suntem semi-transparenți, pierduți în lumina albastră a informațiilor inutile și un sentiment fals de apartenență.

Scopul principal al acestui proiect este de a ilustra modul în care continuăm să ne deconectăm de la realitatea din jurul nostru în orice moment și să ne implicăm în ceva ce poate este real dar nu atât de important și relevant în acest moment; Cum alegem doar prin natura obișnuinței mai des să te uiți la ecran în loc să te uiți în jur, să trimiți mesaj cuiva în loc să vorbești cu o persoană care stă în fața noastră; Cum mintea noastră devine globală în sensul că ne putem angaja într-o conversație cu oameni pe care abia îi cunoaștem și în același timp să ignorăm pe cineva foarte aproape și real.” Begemotfoto Photography

 

29.09.2020

 

Arici si 1001 pisici

 
 

Ei bine, daaa!!!! In seara asta am prins un arici in flagrant! Tocmai cand se infrupta cu pofta din boabele pisicilor!

L-am fotografiat de la distanta cu telefonul, n-au iesit pozele clare, dar avem dovada! Dupa aceea am plecat la cautat prin tot cartierul de alti arici. Adica, ce, numai unul??? Nu, eu vroiam mai multi!!

Asa ca am pornit in investigatii nocturne printre blocuri, am luat toate gradinile la verificat, ne-am oprit din loc in loc si din cand in cand, atunci cand ni se parea noua ca auzim un fosnet printre frunzele uscate, daaar.... nici urma de alti arici!

Hmmmm..... unde oare sa se fi ascuns ceilalti?

*

Dupa un timp, dupa ce am concluzionat ca singuri nu ne putem descurca in mediul mafiot nocturn al aricilor ascunsi prin gradini, am solicitat intariri.

Am chemat la raport toate pisicile din cartier si le-am tinut o sedinta de lucru. Le-am pus intrebari, am identificat efectivele feline cele mai performante, respectiv pisicile negre, "The good witches", spionii cei mai profesionisti si eficienti ever, mai ceva decat Tom Cruise, si le-am dat "misiuni imposibile" si lor, adica: descoperiti aricii sub acoperire! Go, go, go!!!

Unele s-au pus imediat pe cautat, altele au venit la mangaiat, iar una s-a gudurat cu tupeu si maxima placere chiar pe langa picioarele noastre, de a trebuit sa-i taiem 10% din salariu si sa o trimitem si in vacanta o vreme pana isi revine. Asta nici soareci nu prinde, ce sa mai zic de gasit arici!

La intoarcerea acasa ne-a luat Ema in primire, amusinand frenetic urmele olfactive lasate pe mainile noastre dupa interactiunea secreta de spionaj in ceas de noapte.

*

Dupa definitia din textul de mai jos, eu cred ca sunt si "ciudata", dar si "cu capul in nori". Da, da. "Atunci când se întâlnesc ca sa petreacă timp împreuna, oamenii au tendința sa se plângă si sa vorbească mai mult despre problemele lor, decât despre lucrurile frumoase din viata lor.

Ei spun ca nu se pot bucura de lucrurile mărunte (insa extraordinare de fapt) care exista in viata lor deja din cauza șefului, colegilor, a ratelor la banca, a partenerului, a vremii (fie ploua si nu e bine, fie e soare si iar nu e bine), s.a.m.d.

Oamenii bucurosi, cei care zâmbesc si sunt destinsi sunt considerati ciudati sau "cu capul in nori", când de fapt realitatea ar fi bine sa fie alta... Adică sa ne întâlnim cu ceilalți si sa vorbim despre cat de minunata si surprinzătoare este viata si sa ne rezolvam fiecare problemele, fără sa ne plângem.

Surprinde-ți prietenii sau familia astăzi si vorbește-le despre toate acele lucruri frumoase care deja exista in viata ta... Fa in primul rând acest exercitiu pentru tine însuți si vei fii surprins sa observi cum se modifica si realitatea ta!"

Te imbratisez si îți zâmbesc cu drag,

Ursula"

 

24.09.2020