Cuplul sacru

Ce este el? Un cuplu de sfinţi? Un cuplu de oameni perfecţi?

Nu! Este un cuplu pornit în căutarea iubirii, a iubirii de sine, de oameni şi mai ales a iubirii de Dumnezeu. Aceasta din urmă fiind scopul primordial al vieţii, iar căsătoria instrumentul principal. Poate pentru unii pare ciudat, dar… aşa este. (…)

 

Putem spune că există IUBIRE într-o relaţie când în acea relatie partenerii se susţin reciproc în evoluţia lor spirituală. Când îşi deschid porţile unul altuia către divinitate, când, prin ceea ce fac şi ceea ce sunt, se ajută unul pe altul să crească, să se maturizeze spiritual. Şi nu doar rugându-se împreună (…), ci fiindu-şi alături fizic şi, mai ales, moral în problemele vieţii de zi cu zi.

 

Iubirea de cuplu este o relaţie de parteneriat în care cei doi vorbesc de la egal la egal, sunt sinceri unul cu altul, îşi trăiesc relaţia fără măşti şi minciună, fără preţentii şi aroganţă, fără concurenţă reciprocă, ori umilinte între cei doi. Nu sunt perfecţi şi totusi sunt armonioşi, energetic şi psihic. Nu sunt iluminaţi, dar ambii merg conştient pe drumul spre Lumină.

Şi, reluând ideea de mai sus, nimeni, nicăieri, nu poate fi mai liber de măşti decât în intimitate, adică în casa şi în relaţia sa personală, în pijama şi în papuci, în casa, la masa şi în patul său.

În căsnicie, omul se manifestă pe sine liber, cu defectele şi calităţile sale, cu durerile sale, cu fricile sale, cu îndoielile sale, cu speranţele sale, cu tot ce reprezintă un om aşa cum ESTE.

Poţi iubi astfel omul? OMUL REAL?

Aceasta este întrebarea, pentru că doar aşa poţi forma cuplul sacru, aici, în REAL, nu într-o IDEALISTĂ LUME ILUZORIE a poveştilor ce nu se trăiesc niciodată.

Pentru că un om matur spiritual ştie că, după ce parfumul trandafirilor ce-au încununat o relaţie, în momentul naşterii sale, se risipeşte, rămâne GRĂDINA, iar florile sale trebuie îngrijite, buruienile ce apar trebuie plivite, pământul ce uneori se întăreşte trebuie săpat, uscăciunea udată, noroiul transformat în alei şi pavat.

Poţi îngriji împreună cu altul grădina aceasta a sufletului? Pentru că aceasta este viaţa de cuplu, o viaţă în care doi oameni trebuie să îngrijească o grădină, să o planteze, să o facă să crească şi, odată crescută, să o menţină plină de flori.

Un cuplu sacru ştie că această grădină magică nu poate fi îngrijită decât EXCLUSIV DE DOI oameni. Dacă şi alţii se plimbă şi plantează acolo, armonia grădinii se strică, grădina nu ne mai aparţine, dacă numai unul lucrează, echilibrul nu poate fi dobândit, dacă plantăm după părerile altora, grădina nu ne mai aparţine, dacă uităm să o îngrijim se usucă.

Da, cere efort să menţii această grădină, cere echilibru personal, armonie interioară, dorinţă, voinţă, dăruire şi muncă.

E greu să trăieşti în cuplu? Nu! E superb!

Pentru că… ce bucurie este să vezi grădina înflorită! Ce plăcere să pliveşti buruienile în doi! Ce distractiv este să faci strategii împreună cu fiinţa iubită, cum şi pe unde mai trebuie trasate alei! Ce bine este să auzi pe înserate cântecul păsărilor şi să simţi parfumul florilor cum urcă în cerul din suflet! Acest parfum care este tot cel de la începutul relaţiei şi totusi este altul… prin el… ce miracol! Să simţi cum se produce alchimia dorită în secret de fiecare suflet, alchimia transformării lui “DOI”.

Pentru că atunci… pe înserate… DOI se transforma în UNUL, în acea zeitate magnifică, născută din cuplul cel sacru. Astfel se naşte echilibrul perfect, două suflete se transformă în unul… iar acel unul se transformă într-o splendidă divinitate.

Numai un cuplu sacru poate avea grijă de o astfel de grădină şi să o numească simplu – grădina divină a sufletului – Grădina EDEN.

(fragment)
Autor: Carla von Vlad

Sursa: http://www.lumeaspirituala.ro/ea&el/cuplul_sacru.htm