Despre somnul meu de dimineata

Referitor la asa-zisa "insomnie" de acum noua nopti in urma si la ceea ce va povesteam la inceputul acelei consemnari, fac acum cateva precizari. :)

Va spuneam ca acum ma trezesc in fiecare dimineata mai tarziu pentru ca nu mai sunt nevoita sa respect un program strict de lucru al unui job. Dar, pentru cei care nu ma cunosc si au citit acele randuri, voi preciza ca acest fapt este valabil doar acum, de cativa ani, dupa ce ne-am mutat din Bucuresti.  Inainte, insa, am lucrat permanent si m-am trezit devreme dimineata toata viata, ca orice om obisnuit de pe planeta care nu le are pe toate de-a gata, care trebuie sa lucreze pentru a avea resurse pentru casa, familie, copii, concedii si diversele cheltuieli curente. :)

M-am angajat chiar de la 18 ani, imediat dupa ce am terminat liceul. Abia asteptam sa devin independenta financiar, asa cum cred ca isi doresc aproape toti tinerii.  Apoi, tot ce-a urmat in viata am facut in paralel cu jobul: mariaj, cresterea copiilor, facultate, masterat, diversele mele hobby-uri. Jobul a fost cel in jurul caruia au gravitat toate, caci asa au fost timpurile si aranjamentele de destin. Ma simteam responsabila sa fac ceva, sa devin cineva, sa am o cariera, sa fiu un bun exemplu, sa reusesc. Chestii din acestea, iluzorii. :)

M-am trezit toata viata devreme, inainte de 7:00, si chiar inainte de 6:00 cativa ani buni, cand fetele mele au urmat primii patru ani de scoala gimnaziala. Alesesem pentru ele o scoala mai buna, dar care era mai departe de casa, la trei statii de tramvai distanta. Ele trebuiau sa fie acolo de 7:30, foarte devreme, asa era pe-atunci programul la scoala aceea, iar eu ma trezeam inainte de 6:00 ca sa avem timp pentru toata rutina diminetii. Le duceam la scoala zilnic cu tramvaiul, nu aveam masina pe atunci si nu se punea problema de taxi. Si am facut fata. Si n-am ramas cu sechele. :) Doar acest trezit din somn foarte matinal a fost foarte greu pentru noi atunci. Dar, pentru mine, a fost asa mereu, dintotdeauna, chiar din timpul copilariei, cand ma trezeam devreme pentru propriile mele cursuri la scoala. :)

Mai mult decat atat, o sa mai adaug ca am avut joburi la care nu doar ca trebuia sa ajung foarte devreme, inaintea tuturor, ci si ca am facut asta chiar si sambata si duminita timp indelungat. Ca asa erau vremurile, responsabilitatile, functia manageriala si, de ce sa nu recunosc, gradul meu de determinare si implicare. Dupa un anumit moment, totusi, sambetele si duminicile au rams zile de incarcat baterii cu somn. Dar, chiar si asa, mai mereu am resimtit acest deficit de somn si parca nu-mi ajungeau weekend-urile si zilele de concediu pentru a dormi dimineata pana mai tarziu.

Acum, da, nu mai am job cu program fix care sa ma oblige sa ma trezesc devreme. Si recuperez la greu! Asta nu inseamna ca, daca maine ar trebui sa o fac din nou, n-as mai putea. Orice se poate. Corpul isi regleaza pana la urma bioritmul si, respectand o anumita rutina, se poate intra intr-o relaxare zilnica chiar si cu un trezit devreme, foarte matinal. Nu-i chiar placut, desigur, pentru persoanele care nu sunt matinale,  daaaar... pentru acestea s-a inventat cafeaua. :D Si sambetele si duminicile, desigur. Si mai sunt si concediile.... si  sarbatorile legale... :D

PS – Da, stiu ca exista oameni care au un program de lucru si mai chinuitor decat cel pe care l-am avut eu, care au naveta zilnica si trezit la ore imposibile, gen 4 sau 5. Un asemenea mod de viata este peste puterile mele de a intelege si de a accepta.

Din Gradina lui Dumnezeu: 11.04.2019

***