Uneori, in viata, trebuie
sa accepti inevitabilul.
Oricat de mult ai vrea, nu te poti opune entropiei. Deocamdata.
Oricat de mult ai vrea, nu te poti opune entropiei. Deocamdata.
Singurul care mai putea
acum intarzia acest deznodamant pentru ei parea a fi doar...... congelatorul.
Asa ca, am luat masuri urgente.
Va dati seama cate supe-creme din dovleac isi asteapta randul?
Va dati seama cate supe-creme din dovleac isi asteapta randul?
Din acest proces am
recoltat si o multime de seminte, pe care ma bate gandul sa le bag la cuptor cu
un pic de sare. Doar asa, sa le testam gustul, nu din alt motiv.
Iar, in balcon, alti
dovleci isi asteapta inca randul pentru a li se decide destinul. Ei stiu ca
entropia nu iarta. Oare ce linie temporala ar alege sa experimenteze daca si-ar
putea exprima liberul arbitru?
Sa-si astepte randul sa
fie mancati copti in cuptor, cu miere?
Sa-si astepte randul sa fie mancati in supe-crema?
Sa li se curme asteptarea si/sau degradarea entropica si sa ajunga in congelator?
Sau sa fie lasati in pace pana la adanci batraneti si sa ajunga inapoi in gradina din care au crescut, pentru ingrasarea pamantului?
Sa-si astepte randul sa fie mancati in supe-crema?
Sa li se curme asteptarea si/sau degradarea entropica si sa ajunga in congelator?
Sau sa fie lasati in pace pana la adanci batraneti si sa ajunga inapoi in gradina din care au crescut, pentru ingrasarea pamantului?
Acestea sunt intrebarile!
Din Gradina lui Dumnezeu: 01.02.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)