La serviciu, în stare de zen

 

Dimineaţa, la prima oră, la serviciu.

Ne adunăm la scanner. Loc de întâlnire, de şuetă, de refulări, de glume, loc de dat cu capul. Spunem „la scanner”, aşa cum unii spun „la ceas”, la statuie”, „la semafor”, „la intrarea principală”.

 

Hârtii multe. Singurul scanner/copiator din incintă este suprasolicitat. S-a încins şi scoate fum pe nări, ca un dragon înfuriat.

 

Entuziasm maxim. Stare de zen.

- Ce faci?

- Muncesc.

- Ha-ha. Ce glumă bună.

- Da, întotdeauna la primă oră sunt spirituală de bună voie şi nesilită de nimeni.

- Iar apoi?

- Apoi mă obligă unii. Tot zic ceva de nişte target-uri. Nu ştiu ce-or fi alea…

- Nici eu nu ştiu. Pot să plec acasă? Acum? Pot, pot, pot?

- Ok. Îţi dau voie.

- Vii şi tu?

- Aş vrea, dar eu nu pot. Azi trebuie să mă sacrific.

- Şi azi? De ce?

- În compensaţie pentru chiulul acumulat în altă viaţă. Deh, mai am karma de ars…

- Ahhh… Eu, pe-a mea, am făcut-o scrum la şedinţa de ieri.

- Da, am constatat. Norocoaso. O să devii o sfântă. Aproape că te invidiez.

- Lasă, lasă, uite, la şedinţa viitoare te sacrifici tu în locul meu. Arzi karma în ritm accelerat. Tzunami.

- Oh, mulţumesc, eşti o drăguţă, dar nu. Prefer picătură chinezească după picătură chinezească, într-un ritm liniştitor, relaxant, iniţiatic.

- Cum vrei. Dacă te răzgândeşti…

- Ştii, cu propunerea ta mi-ai cam afectat starea de zen. O simt cum pâlpâie, trebuie urgent să iau măsuri să nu se stingă. Merg să-mi fac o cafea. Vii şi tu?

- La naiba. Aveam nişte contracte urgente de semnat, dar… Pot să fumez cu tine?

- Nu, în nici un caz. Mi-ajunge un sacrificiu pe ziua de azi.

- Atunci nu mai merg. O să semnez contractele alea. Asta e, recunosc, şi eu mai am muuuultă karma… multă!….

Bucuresti : 15.05.2015

 

***