Primul pas

 

Stăm la etajul 8, ultimul etaj din bloc.

În faţa noastră – un colţ liniştit de oras. Şi cerul. Un cer mare, generos, uriaş, impresionant! Vedem zarea aproape de jur împrejur, iar soarele ne răsare dimineaţa direct în fereastră. Ai zice că, dacă întindem mâna, îl putem atinge. Seara, apusul se oglindeşte minunat în norii cuprinşi de imensitatea deschiderii cereşti de deasupra noastră. 

Prin văzduh vedem cârduri de păsări care zboară preocupate pe deasupra orasului – pescăruşi şi porumbei. În stoluri gălăgioase, ori în câte-o zbatere de aripă răzleaţă. Uneori – rareori - ciori. Puţine. Pescăruşii dau alarma, iar ele fug. Mierlele nu zboară atât de sus, ca să le vedem, dar le auzim cântecul. Gazdele sunt însă porumbeii. Deseori se opresc chiar pe acoperişul balconului nostru să-şi facă declaraţii de amor. Perechi-perechi. Gureşe.

 

Ei bine, aici, la etajul 8 al acestui bloc, cu ceva timp în urmă, noi doi am făcut primul pas. Aici am început să ne construim universul, să ne scriem visele şi să învăţăm împreună cum să le împlinim. Şi, da, asta chiar se întâmplă.

 

Fiecare vis de iubire, al oricui, îşi are un prim pas: prima întâlnire, prima plimbare, prima strângere de mână, primul sărut, prima îmbrăţişare. Apoi, prima  mâncare pregătită împreună, primul drum la piaţă în doi, primul concediu. Nici un vis nu poate fi împlinit, nici o dorinţă nu poate deveni realitate dacă nu faci un prim pas pe calea împlinirii. Acesta poate fi oricum: un telefon, o invitaţie, un gând rostit, o emoţie dezvăluită, un dans, un desen care să-ţi oglindească visul.

 

Acum, noi doi mai facem un prim pas. Tot aici, la etajul 8 al blocului. Nu contează locul, ci visul şi pasul spre el. Ceilalţi paşi vor veni de la sine. În ritmul nostru, la timpul potrivit. Deocamdată, ne admirăm micuţa grădină care creşte în ghivece, în balcon. Este primul pas. Curând ne vom culege recoltele.

 

Îmbrăţişaţi, privim amândoi de sus cum în faţa ferestrei noastre se aşterne zumzăind uşor, discret, sub o cupolă uriaşă şi spectaculoasă de cer, un petic de oraş, un colţ de cartier urban care ni se descoperă prin acoperişuri, frânturi de case cochete,  ziduri înverzite de iederă generoasă, grădini şi străzi liniştite, precum şi turlele bisericii al cărei clopot ne anunţă deseori chemarea către Dumnezeu, iar în depărtare, spre orizont, printr-un şir de blocuri de-a lungul căruia, seară de seară, se aprinde o ghirlandă de felinare ce serpuieşte de-a lungul şoselei care duce spre celelalte cartiere. 

Curând vom privi cerul din mijlocul grădinii…tot sub luna plină...

 

Bucuresti : 30.06.2014

 

***

Lângă tine

Ce minune frumoasă trăiesc, dragul meu, lângă tine!

Câtă pace şi linişte sfântă e-n mine şi-n tot!

Tu eşti visul frumos împlinit al femeii din mine,

Eşti cărarea-nflorită pe care, să merg, doar eu pot.

Te iubesc, suflet drag de bărbat, mesager al Luminii!

De fiinţa ta sunt oglindită deplin şi curat,

Tu-mi eşti pas înţelept peste tot ce-i în lumea aceasta,

Lângă tine nimic nu-i prea greu, ori prea îndepărtat.

Lângă tine nu-mi pasă de timp, de-a lui trecere oarbă,

Nu contează-al pământului mers rotitor, neoprit.

Ştiu c-am fost în trecut doar o Evă cu trup de ţărână,

Însă-alaturi de tine devin iar etern infinit.

Bucuresti : 20.06.2014

***

Eşti o femeie puternică?

Putem face o listă lungă cu aspecte care descriu o femeie apreciată ca fiind puternică. Ce ar face şi ce nu, ce ar spune şi ce nu, ce ar gândi, ar simţi, ar dori, ce vise ar avea, ce limite, cu ce fel de oameni s-ar înconjura, ce prieteni, ce stil de viaţă, ce obiceiuri, ce viitor.

Fiecare om are în minte un anume etalon al femeii puternice, anumiţi parametri care-i definesc comportamentul, atitudinea, prietenii, erudiţia, familia, cariera, etc. Tiparul femeii puternice este diferit de la un om la altul, în funcţie de experienţele şi conjuncturile proprii de viaţă şi de încredinţările dobândite de pe urma acestora. Paradoxal, uneori, anumite decizii, fapte şi atitudini ale unei femei îi pot aduce acesteia  statutul de „puternică” în ochii unora, în timp ce în ochii altora ele ar putea fi dovezi de slăbiciune.

O femeie nu este puternică doar pentru că unii, mai mulţi sau mai puţini, o apreciază astfel după standardele lor sau după anumite convenienţe generale. O femeie este puternică atunci când se simte ea însăşi, în forul ei interior, astfel. Puterea ei  nu se naşte din fericire, abundenţă, glorie si succes, din numărul sau calitatea prietenilor, din averea sau cariera ei, din statutul social sau din renumele familiei sale. Puterea ei nu creşte neapărat în urma unor încercări, prin lacrimi, singurătate sau lipsuri, nici din experienţe familiale sau conjuncturi sociale grele, ci mai ales din abilitatea de a se detaşa de toate acestea şi de a trece prin toate învăţând, creându-se şi şlefuindu-se pe sine însăşi continuu, în mod conştient, ştiind deja ceea ce îşi doreşte să devină.

O femeie nu este puternică doar pentru că ea este aceea care, de cele mai multe ori, rezistă, în timp ce alţii cedează. Şi nici viceversa. Este puternică atunci când, în ciuda a tot şi toate, ea merge pe calea ei, aceea în care îşi pune toată încrederea. În ciuda tuturor obstacolelor, greutăţilor, lacrimilor sau aparenţelor. Ori, dimpotrivă, poate da dovadă  de o mare forţă interioară atunci când decide să renunţe, când se opreşte în loc, deşi alţii merg înainte, când pleacă, deşi toţi îi spun să rămână, când se hotărăşte să fugă, când toate motivele celor din jurul ei sunt zăbrele ale închisorii, când  alege libertatea aripilor ei deschise în lumină, decât să accepte draperiile grele şi întunecate peste confortul coliviei în care ea nu poate fi altceva decât o frumoasă pasăre închisă.

O femeie nu este puternică doar dacă îşi urmează bărbatul „până la capătul pământului”, doar dacă i se dedică acestuia cu toată fiinţa ei, doar dacă îi rămâne alături în ciuda tuturor încercărilor vieţii şi doar dacă răzbate împreună cu el prin toate hăţişurile lumii. Ea este puternică atunci când ştie că toate acestea sunt parte din alegerile ei conştiente. Chiar şi atunci când deciziile ei produc despărţirea, o femeie este puternică dacă, astfel, îşi urmează calea sufletului ei. Ea este puternică atunci când îşi decide responsabil drumul sau opririle, călătoria sau întoarcerile, lupta sau abandonul, zborul sau lanţurile, împlinirea viselor sau renunţarea la ele.

O femeie nu este puternică doar atunci când îşi duce în spate, zi de zi, destinul matern cu stoicism şi încrâncenare, zbătându-se din greu să asigure copiilor ei cele necesare traiului în această lume. O femeie este puternică atunci când, oricâţi copii ar avea, unul sau mai mulţi, trece peste toate provocările sorţii şi reuşeşte să fie o mamă iubitoare, blândă, răbdătoare şi tandră, o mamă care îşi îmbrăţişează cu drag la piept copiii, cărora le citeşte poveşti, care cântă şi recită poezii alături de ei, care se joacă zi de zi, care îi mângâie şi le sădeşte în suflete încrederea în ei, bucuria de viaţă,  dorinţa de evoluţie şi sentimente frumoase faţă de toate vieţuitoarele lumii, o mamă care le arată calea, care le deschide ochii spre tărâmurile de dincolo de orizont, care îi ajută să-şi deschidă aripile şi îi învaţă să zboare şi să creadă în puterea lor de a depăşi orice limite.

O femeie nu este puternică doar atunci când depune eforturi să trăiască în lume după moartea unor fiinţe dragi, ci atunci când ea învaţă şi înţelege că nu există bariere între sufletul ei şi al celor plecaţi în Împărăţia Cerurilor, că sunt şi vor fi mereu împreună dincolo de spaţiu şi timp. Este puternică atunci când despărţirile nu-i întunecă privirea, zâmbetul, inima, viaţa, când vede în fiecare suflet prezenţa divină, luminoasă şi sfântă, când adună din fiecare experienţă, din fiecare relaţie, din fiecare iubire, din fiecare despărţire, din fiecare început şi sfârşit, acele învăţăminte destinate ei – cele care îi aduc revelaţii, iertarea, bucuria, încrederea, speranţa, cele care îi curăţă, limpezesc şi îmbogăţesc sufletul.

O femeie nu este puternică doar atunci când arborează o atitudine de luptătoare, o imagine a invincibilităţii, când trece „ca un buldozer” peste probleme, rezolvând, reuşind, ajungând, intrând, ieşind, luând, călcând, doborând, rezistând, impunându-se prin tot ceea ce spune, face şi arată. Ea poate fi puternică prin însăşi feminitatea ei covârşitoare, prin sensibilitatea ei interioară, prin delicateţe, tandreţe şi blândeţe, prin şoapte şi gingăşie, prin mângâiere şi alint. Lacrimile ei n-o fac mai puţin puternică. Exprimarea liberă şi sinceră a sentimentelor şi emoţiilor ei, a gândurilor şi temerilor, a dorinţelor şi viselor ei este o dovadă a forţei ei interioare, precum poate fi, în egală măsură, şi tăcerea ei din momentele de nelinişte sau nesiguranţă, de teamă sau neîncredere, ori de fericire intensă, de pace şi armonie, de răbdare, înţelegere şi echilibru.

O femeie nu este puternică doar pentru că ştie să facă faţă cu bine atribuţiilor unui loc de muncă în care răspunderile sunt mari, unde munca fizică este prea obositoare, ori unde anturajul colegial este unul greu de suportat. Ea este puternică atunci când, în ciuda tuturor provocărilor, nu îşi lasă sufletul atins de tristeţe, disperare şi teamă, de priviri şi cuvinte nepotrivite, de termene stresante, de limite exagerate. Este puternică atunci când îşi păstrează zâmbetul pe chip şi interacţionează senină cu sufletele celorlalţi,  când  trece cu eleganţă şi delicateţe peste tensiuni şi nu-şi lasă supărarea de moment să-i ajungă în inimă. Este puternică atunci când menţine în jurul ei energia păcii, liniştii şi frumuseţii, când transformă dictonul „omul sfinţeşte locul” în realitate concretă.

O femeie nu este puternică doar atunci când rezistă pe termen lung celor mai vitrege condiţii,  dar nici când alege schimbarea, ştiind că merită mai mult, mai bine, mai frumos. Ea este puternică atunci când îşi urmează calea sufletului ei, oriunde ar purta-o paşii. Nu este puternică atunci când face alegerea aceea care este văzută ca fiind în ochii celorlalţi „cea bună”, ci atunci când decizia ei o scoate învingătoare în lupta cu toţi demonii ei interiori, când aceasta o face să se simtă împlinită, împăcată şi fericită, indiferent dacă primeşte aprobarea şi sprijinul celor din jur, sau, dimpotrivă, dacă este combătută şi toţi încearcă să o îndrume pe „drumul cel bun”.

Dacă eşti o femeie puternică, nu eşti impresionată de aprecierile nimănui şi nici descurajată.

Nimeni nu-ţi cunoaşte toate experienţele vieţii tale, cu toate detaliile, cu toate sentimentele tale, cu toate gândurile din fiecare clipă definitorie care ţi-a marcat destinul. Nimeni nu ştie exact conjuncturile în care ai luat o decizie, ai făcut un pas ori altul şi nimeni nu ştie măsura eforturilor tale pentru a urca sau coborâ un munte. Importanţa înălţimilor vârfurilor pe care ai ajuns să înfingi steagul reuşitei numai tu o poţi aprecia.

Dacă eşti o femeie puternică, eşti deja pe drumul tău şi mergi pe el înainte, indiferent de cât de multe cărări ţi se deschid înainte, care mai de care mai ispititoare. Ai deja încredere în tine, indiferent de câte momente de slăbiciune încearcă să te oprească şi priveşti deja dincolo de limitele tale aparente, dincolo de obstacole, dincolo de ziduri, dincolo de nori, indiferent de părerile celorlalţi despre ceea ce gândeşti şi faci, despre felul tău de a fi şi a trăi, despre deciziile tale şi destinaţia spre care te îndrepţi.

Dacă eşti o femeie puternică, ai deja în tine iubirea care alege potrivit ţie, indiferent de paradigmele acestei lumi.

Oamenii au vise. Toţi avem. Nu putem trăi fără ele. Prezentul ne revelează ceea ce am ajuns să fim, iar visele ne arată ceea ce putem deveni, calea pe care să mergem. Dacă eşti o femeie puternică, îţi urmezi visele, dar nu-ţi faci din ele închisori. Le  desenezi pe pânza vieţii tale, rând pe rând, până când cele potrivite ţie prind contur, formă şi culoare, gust şi parfum, atingere şi emoţie, lumină şi nesfârşire, trăindu-le cu adevărat prin tine însăţi.

Eu, da, sunt o femeie puternică.

Tu eşti?

Bucuresti : 12.06.2014

***

Oamenii fericiţi sunt altfel

1. Oamenii fericiti nu barfesc

Singurii oameni care nu barfesc sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita. Daca esti fericit si implinit cu viata ta, de ce ti-ar mai pasa ce se intampla in viata altcuiva? Nu e nevoie sa ne ocupam vietile cu un astfel de comportament, caci acesta nu face decat sa ne portretizeze intr-un mod patatetic, ne face sa parem gelosi.

2. Oamenii fericiti nu isi bat capul cu problemele altora

Oamenii care nu reusesc sa isi vada de treburile lor, se simt, cel mai probabil, „mizerabil”. Cauta greselile altora doar ca sa se simta intr-un fel, mai bine. Acesti oameni nu prea stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati interesante si atunci isi consuma timpul „preocupandu-se” de cele care li se intampla celorlalti.

3. Oamenii fericiti nu gandesc negativ

Exista oameni care, simtindu-se mereu neimpliniti, se plang tot timpul de orice, iar de cealalta parte ii avem pe oamenii fericiti care vad mereu mai degraba jumatatea plina a paharului si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai interesante in viata lor. Sa gandesti pozitiv este o conditie esentiala in economia unei vieti fericite. Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu asupra celor negative!

4. Oamenii fericiti nu sunt invidiosi

Oamenii fericiti nu au absolut nici un motiv sa fie invidiosi pe alti oameni. Ei recunosc aspectele pozitive din viata lor, care nu trebuie sa fie identice cu ale celorlalti si le pretuiesc. Ei nu se compara cu ceilalti, pentru ca sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au. In loc sa se poarte cu invidie, ei se bucura sincer pentru succesul celor din jur si celebreaza reusitele alaturi de ei.

5. Oamenii fericiti nu au nevoie de confirmarile altora

Oamenii fericiti nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile celorlalti. Ei isi recunosc propria valoare, au un auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei stiu ca trebuie sa faca lucruri pentru ei insisi, lucruri care sa ii ajute sa evolueze in viata, iar faptul ca nu sunt preocupati de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al evolutiei personale.

6. Oamenii fericiti nu cauta razbunare

Asta pentru ca nu exista nici un motiv pentru care ne-am dori sa ne razbunam pe o alta persoana. E mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt, in voia legilor universale, iar noi sa ne continuam viata, fara a ne lasa coplesiti de ganduri negative si dorinta de razbunare. Singura metoda prin care poti sa te desprinzi de dorinta de razbunare este de a renunta si a accepta o persoana sau o situatie exact asa cum este.

7. Oamenii fericiti nu au resentimente

Oamenii fericiti nu au resentimente. Daca te tot gandesti la ceva care te-a marcat intr-un fel, nu faci decat sa iti amplifici suferinta interioara, iar oamenii pozitivi stiu acest lucru si in consecinta prefera sa nu se mai gandeasca la ceea ce le-ar putea face rau. Invata sa renunti! Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat eliberator.

8. Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba ei dreptate

Foarte multi oameni au tendinta de a tine cu dintii de convingerile lor, pentru ca nu isi doresc decat sa aiba doar ei dreptate. Multi nu renunta la ceea ce cred nici macar atunci cand le sunt prezentate argumente solide, astfel incat, in fata unor astfel de oameni, este mai bine sa nu deschizi subiecte asupra carora stii ca nu vor deloc sa reflecteze, pentru ca discutiile cu ei nu sunt decat o risipa de energie. A nu accepta si alte perspective tradeaza un ego puternic, infatuare. Este mai bine sa ne mentinem opiniile cu mult calm stiind sa ascultam argumentele celorlalti. In final, ambele parti pot fi de acord ca pot fi de acord. 

9. Oamenii fericiti nu au asteptari

Una dintre cele mai mari provocari ale vietii este aceea de a-i accepta pe oameni exact asa cum sunt. Odata ce inveti ca asteptarile pe care le ai tu nu ii vor schimba pe ceilalti, viata ta va fi din ce in ce mai buna. Problemele apar atunci cand asteptarile nu se materializeaza. Asteptarile nearealiste duc de cele mai multe ori catre mari dezamagiri in legatura cu ceilalti. A nu avea asteptari te ajuta sa traiesti liber, fara presiunea imensa a preconceptiilor despre cum ar trebui sa fie o situatie, sau cum ar trebui sa fie ceilalti.

10. Oamenii fericiti nu evita problemele pe care le au

Atunci cand se ivesc probleme, cum este de altfel normal, in viata fiecaruia, unii oameni au tendinta de „a le ascunde sub pres”, in loc sa gaseasca metode pentru a le solutiona. A ignora problemele inseamna a te ingropa si mai tare in sentimente de anxietate si stres.

11. Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor si nu in exterior

Astfel, pentru acesti oameni, fericirea nu depinde de felul cum arata, de masina pe care o detin, sau geanta de firma pe care si-au achizitionat-o. Pentru acesti oameni, fericirea este in interior. Avem puterea de a da o noua conotatie lumii inconjuratoare, ceea ce este crucial pentru a ramane pozitivi. Cauta in interiorul tau pentru a gasi fericirea. Ea nu depinde de nimeni altcineva, nici de partener/a, de nimeni, nici macar de posesiunile materiale, ea depinde doar de tine! Sa isi caute fericirea in exterior este o greseala pe care o fac atat de multi oameni in viata lor!

12. Oamenii fericiti nu se gandesc atat de mult la probleme

Sa te gandesti necontenit la ceva care iti cauzeaza un incovenient nu este cea mai buna solutie. De multe ori, modul in care supra-exageram o problema cauzeaza si dispute, certuri intre oameni. Nu prea avem beneficii din acest obicei al exagerarii unei situatii. Cu cat analizam mai tare, cu atat avem tendinta de a deveni mai negativi, mai anxiosi, iar solutia va intarzia sa apara. Este mai bine sa tratam totul cu mai multa detasare si incredere in viata, ca totul este si va fi bine.

13. Oamenii fericiti nu traiesc in trecut

Trecutul este trecut dintr-un bun motiv. Chiar nu avem de ce sa ramanem acolo, agatati mental, de vreme ce el nu poate fi schimbat. Persoanele fericite au facut pace cu trecutul lor, sau se afla pe acest drum, traind cu intensitate tot ceea ce le ofera prezentul si creandu-si un viitor asa cum si-l doresc. In mod activ, ei incearca sa obtina tot ce este mai frumos in vietile lor.

14. Oamenii fericiti nu urmeaza turma

Increderea in ei insisi, in tot ceea ce isi doresc este esentiala pentru acesti oameni. Ei sunt atat de increzatori in valorile pe care le au, incat nimic nu pare sa ii zdruncine. Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor.

15. Oamenii fericiti nu iau totul personal

Si, in final… dar nu lipsit de importanta, este faptul ca oamenii fericiti nu iau ceea ce li se spune in nume personal. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor. Asculta cu atentie ce au ceilalti sa le transmita, fie ca este „de bine”, fie ca este o critica. Unii oameni traiesc chiar mici drame neintelegand un mesaj exact asa cum a fost transmis, ceea ce nu este tocmai bine pentru starea lor emotionala. De fapt, noi avem controlul asupra modului cum interpretam lucrurile. Gandeste-te cat de mult ai de castigat atunci cand privesti o perspectiva noua asupra unei situatii, decat daca ai privi doar prin proprii ochi.

Sursa: http://vindecatorul.wordpress.com/2014/03/27/oamenii-fericiti-sunt-altfel/