Putem face o listă lungă cu aspecte care descriu o femeie
apreciată ca fiind puternică. Ce ar face şi ce nu, ce ar spune şi ce nu, ce ar
gândi, ar simţi, ar dori, ce vise ar avea, ce limite, cu ce fel de oameni s-ar
înconjura, ce prieteni, ce stil de viaţă, ce obiceiuri, ce viitor.
Fiecare om are în minte un anume etalon al femeii
puternice, anumiţi parametri care-i definesc comportamentul, atitudinea,
prietenii, erudiţia, familia, cariera, etc. Tiparul femeii puternice este
diferit de la un om la altul, în funcţie de experienţele şi conjuncturile
proprii de viaţă şi de încredinţările dobândite de pe urma acestora. Paradoxal,
uneori, anumite decizii, fapte şi atitudini ale unei femei îi pot aduce
acesteia statutul de „puternică” în ochii unora, în timp ce în ochii
altora ele ar putea fi dovezi de slăbiciune.
O femeie nu este puternică doar pentru că unii, mai mulţi
sau mai puţini, o apreciază astfel după standardele lor sau după anumite
convenienţe generale. O femeie este puternică atunci când se simte ea însăşi,
în forul ei interior, astfel. Puterea ei nu se naşte din fericire,
abundenţă, glorie si succes, din numărul sau calitatea prietenilor, din averea
sau cariera ei, din statutul social sau din renumele familiei sale. Puterea ei
nu creşte neapărat în urma unor încercări, prin lacrimi, singurătate sau
lipsuri, nici din experienţe familiale sau conjuncturi sociale grele, ci mai
ales din abilitatea de a se detaşa de toate acestea şi de a trece prin toate
învăţând, creându-se şi şlefuindu-se pe sine însăşi continuu, în mod conştient,
ştiind deja ceea ce îşi doreşte să devină.
O femeie nu este puternică doar pentru că ea este aceea
care, de cele mai multe ori, rezistă, în timp ce alţii cedează. Şi nici
viceversa. Este puternică atunci când, în ciuda a tot şi toate, ea merge pe
calea ei, aceea în care îşi pune toată încrederea. În ciuda tuturor
obstacolelor, greutăţilor, lacrimilor sau aparenţelor. Ori, dimpotrivă, poate
da dovadă de o mare forţă interioară atunci când decide să renunţe, când
se opreşte în loc, deşi alţii merg înainte, când pleacă, deşi toţi îi spun să
rămână, când se hotărăşte să fugă, când toate motivele celor din jurul ei sunt
zăbrele ale închisorii, când alege libertatea aripilor ei deschise în
lumină, decât să accepte draperiile grele şi întunecate peste confortul
coliviei în care ea nu poate fi altceva decât o frumoasă pasăre închisă.
O femeie nu este puternică doar dacă îşi urmează bărbatul
„până la capătul pământului”, doar dacă i se dedică acestuia cu toată fiinţa
ei, doar dacă îi rămâne alături în ciuda tuturor încercărilor vieţii şi doar
dacă răzbate împreună cu el prin toate hăţişurile lumii. Ea este puternică
atunci când ştie că toate acestea sunt parte din alegerile ei conştiente. Chiar
şi atunci când deciziile ei produc despărţirea, o femeie este puternică dacă,
astfel, îşi urmează calea sufletului ei. Ea este puternică atunci când îşi
decide responsabil drumul sau opririle, călătoria sau întoarcerile, lupta sau
abandonul, zborul sau lanţurile, împlinirea viselor sau renunţarea la ele.
O femeie nu este puternică doar atunci când îşi duce în
spate, zi de zi, destinul matern cu stoicism şi încrâncenare, zbătându-se din
greu să asigure copiilor ei cele necesare traiului în această lume. O femeie
este puternică atunci când, oricâţi copii ar avea, unul sau mai mulţi, trece
peste toate provocările sorţii şi reuşeşte să fie o mamă iubitoare, blândă,
răbdătoare şi tandră, o mamă care îşi îmbrăţişează cu drag la piept copiii,
cărora le citeşte poveşti, care cântă şi recită poezii alături de ei, care se
joacă zi de zi, care îi mângâie şi le sădeşte în suflete încrederea în ei,
bucuria de viaţă, dorinţa de evoluţie şi sentimente frumoase faţă de
toate vieţuitoarele lumii, o mamă care le arată calea, care le deschide ochii
spre tărâmurile de dincolo de orizont, care îi ajută să-şi deschidă aripile şi
îi învaţă să zboare şi să creadă în puterea lor de a depăşi orice limite.
O femeie nu este puternică doar atunci când depune eforturi
să trăiască în lume după moartea unor fiinţe dragi, ci atunci când ea învaţă şi
înţelege că nu există bariere între sufletul ei şi al celor plecaţi în
Împărăţia Cerurilor, că sunt şi vor fi mereu împreună dincolo de spaţiu şi
timp. Este puternică atunci când despărţirile nu-i întunecă privirea, zâmbetul,
inima, viaţa, când vede în fiecare suflet prezenţa divină, luminoasă şi sfântă,
când adună din fiecare experienţă, din fiecare relaţie, din fiecare iubire, din
fiecare despărţire, din fiecare început şi sfârşit, acele învăţăminte destinate
ei – cele care îi aduc revelaţii, iertarea, bucuria, încrederea, speranţa, cele
care îi curăţă, limpezesc şi îmbogăţesc sufletul.
O femeie nu este puternică doar atunci când arborează o
atitudine de luptătoare, o imagine a invincibilităţii, când trece „ca un
buldozer” peste probleme, rezolvând, reuşind, ajungând, intrând, ieşind, luând,
călcând, doborând, rezistând, impunându-se prin tot ceea ce spune, face şi arată.
Ea poate fi puternică prin însăşi feminitatea ei covârşitoare, prin
sensibilitatea ei interioară, prin delicateţe, tandreţe
şi blândeţe, prin şoapte şi gingăşie, prin mângâiere şi alint. Lacrimile
ei n-o fac mai puţin puternică. Exprimarea liberă şi sinceră a sentimentelor şi
emoţiilor ei, a gândurilor şi temerilor, a dorinţelor şi viselor ei este o
dovadă a forţei ei interioare, precum poate fi, în egală măsură, şi tăcerea ei
din momentele de nelinişte sau nesiguranţă, de teamă sau neîncredere, ori de fericire
intensă, de pace şi armonie, de răbdare, înţelegere şi echilibru.
O femeie nu este puternică doar pentru că ştie să facă faţă
cu bine atribuţiilor unui loc de muncă în care răspunderile sunt mari, unde
munca fizică este prea obositoare, ori unde anturajul colegial este unul greu
de suportat. Ea este puternică atunci când, în ciuda tuturor provocărilor, nu
îşi lasă sufletul atins de tristeţe, disperare şi teamă, de priviri şi cuvinte
nepotrivite, de termene stresante, de limite exagerate. Este puternică atunci
când îşi păstrează zâmbetul pe chip şi interacţionează senină cu sufletele
celorlalţi, când trece cu eleganţă şi delicateţe peste tensiuni şi
nu-şi lasă supărarea de moment să-i ajungă în inimă. Este puternică atunci când
menţine în jurul ei energia păcii, liniştii şi frumuseţii, când transformă
dictonul „omul sfinţeşte locul” în realitate concretă.
O femeie nu este puternică doar atunci când rezistă pe
termen lung celor mai vitrege condiţii, dar nici când alege schimbarea,
ştiind că merită mai mult, mai bine, mai frumos. Ea este puternică atunci când
îşi urmează calea sufletului ei, oriunde ar purta-o paşii. Nu este puternică
atunci când face alegerea aceea care este văzută ca fiind în ochii celorlalţi
„cea bună”, ci atunci când decizia ei o scoate învingătoare în lupta cu toţi
demonii ei interiori, când aceasta o face să se simtă împlinită, împăcată şi
fericită, indiferent dacă primeşte aprobarea şi sprijinul celor din jur, sau,
dimpotrivă, dacă este combătută şi toţi încearcă să o îndrume pe „drumul cel
bun”.
Dacă eşti o femeie puternică,
nu eşti impresionată de aprecierile nimănui şi nici descurajată.
Nimeni nu-ţi cunoaşte toate experienţele vieţii tale, cu
toate detaliile, cu toate sentimentele tale, cu toate gândurile din fiecare
clipă definitorie care ţi-a marcat destinul. Nimeni nu ştie exact conjuncturile
în care ai luat o decizie, ai făcut un pas ori altul şi nimeni nu ştie măsura
eforturilor tale pentru a urca sau coborâ un munte. Importanţa înălţimilor
vârfurilor pe care ai ajuns să înfingi steagul reuşitei numai tu o poţi
aprecia.
Dacă eşti o femeie puternică,
eşti deja pe drumul tău şi mergi pe el înainte,
indiferent de cât de multe cărări ţi se deschid înainte, care mai de care mai
ispititoare. Ai deja încredere în tine, indiferent de câte momente de
slăbiciune încearcă să te oprească şi
priveşti deja dincolo de limitele tale aparente, dincolo de obstacole, dincolo
de ziduri, dincolo de nori, indiferent de părerile celorlalţi despre ceea ce
gândeşti şi faci, despre felul tău de a fi şi a trăi, despre deciziile tale şi
destinaţia spre care te îndrepţi.
Dacă eşti o femeie puternică,
ai deja în tine iubirea care alege potrivit ţie, indiferent de paradigmele
acestei lumi.
Oamenii au vise. Toţi avem. Nu putem trăi fără ele.
Prezentul ne revelează ceea ce am ajuns să fim, iar visele ne arată ceea ce
putem deveni, calea pe care să mergem. Dacă eşti o femeie puternică, îţi urmezi visele, dar nu-ţi faci din ele
închisori. Le desenezi pe pânza vieţii tale, rând pe rând, până când cele
potrivite ţie prind contur, formă şi culoare, gust şi parfum, atingere şi
emoţie, lumină şi nesfârşire, trăindu-le cu adevărat prin tine însăţi.
Eu, da, sunt o femeie puternică.
Tu eşti?
Bucuresti : 12.06.2014
***