joi, 26 decembrie 2013

La răscruce de ani




Înserarea coboară uşor în oglinzi,
Iar din ceruri se-aude-un colind minunat.
Noi ne strângem în braţe sub stele făclii
Şi ne pare că-n inima Lui am intrat.
Miezul nopţii aduce-un an nou la fereşti
Şi ne-aprinde-artificii în brad şi-n priviri,
Din înalturi curg albe zăpezi, troienind,
Ca-n poveşti de demult, ca-n străvechi amintiri.

Lângă tine e cald şi-i atât de plăcut!
Lângă tine e pacea şi liniştea mea!
Te-am cerut mai demult ca pe-un dar fără preţ
Şi-am primit tot ce inima mea îşi dorea.
La răscruce de ani, într-un magic decor,
Chiar în miezul de noapte, precum în poveşti,
În misterul iubirii-amândoi am pătruns
Desluşind, pas cu pas, taine sfinte, cereşti.

O răscruce de ani ne-a unit şi ne-a fost
Înflorită fereastră deschisă spre El.
Ne-a împins spre zenit cu noi aripi în vânt
Şi de-atunci, amândoi, ştim că totu-i altfel.
O răscruce de ani bate iarăşi la geam.
Orologiul anunţă-un an nou, liniştit.
Sus, în cer, cântă îngeri colinde, iar tu,
Sub crenguţa de vâsc, mă săruţi fericit.

Bucuresti : 18.12.2013

***

joi, 12 decembrie 2013

Sacul lui Moş Crăciun



Astă noapte, ‘n vis, desigur, cu un moş m-am întâlnit.
A venit de nu ştiu unde-n somnul meu şi mi-a vorbit:
Că e prea bătrân, că-i singur, că sunt mult prea mulţi copii,
Că-i prea greu sacul cu daruri… că o fi…. că o păţi…
Eu l-am ascultat atentă şi i-am spus că îl ajut.
El, surprins, pe sub sprâncene m-a privit pieziş şi mut.
- Nu fi trist şi nu te teme. Va fi bine, Moş Crăciun!
Vei vedea minuni în noaptea asta sfântă de Ajun!

Scărpinându-se în barbă mă privea ne’ncrezător:
- "Măi, copilă, cum poţi, oare, tu să-mi fii de ajutor?"
- Păi…. întâi îmi iau cadoul pentru mine pregătit.
Nu-i aşa că simţi deodată că eşti mult mai liniştit?
Nu-i aşa că sacu-acela pare-acum mult mai uşor?
Încă un efort ca ăsta îţi va fi folositor.
Astfel că i-am spus, desigur, c-am să-i iau din sac, tot eu,
Şi acel cadou anume-adus pentru  iubitul meu.

Moşul şi-a întins mustaţa peste-un zâmbet încurcat.
- “Şmechero! Ce pui la cale?”     -  Eu? Nimic! – am replicat.
- Eşti bătrân, iar sacul mare, drumurile tale-s lungi.
Ce-ai să faci de-n noaptea asta pe la toţi n-ai să ajungi?
Vântul şuieră prin lume troienind nestăvilit,
Tu ai îngheţat în cizme, renii tăi au obosit.
Noi suntem cuminţi, ştii bine. Şi eu, şi iubitul meu.
Merităm chiar şi jumate din cel sac mare şi greu.

Pe sub albele-i sprâncene ochii i se închideau.
- “Da, aşa spuneau şi-n ceruri îngerii când vă priveau…”
Pleoapele-i căzură grele şi păru c-a adormit.
- “Of, ce mulţi copii m-aşteaptă...”  îngână încet, şoptit.
Gene ninse-n riduri albe sigilau sub ele tot.
- “Cât de greu e sacul ăsta… sunt bătrân şi nu mai pot…”
L-am privit cu duioşie. - Dormi, iubite Moş Crăciun,
Eu voi împărţi cadouri toată noaptea de Ajun.

*
Astfel, dragul meu, priveşte, îţi ofer ce ai cerut!
Te-am scăpat de Moşul care a uitat că ai crescut.
Pregătise dulciurele, jucării, cărţi cu poveşti,
Însă, ştiu, tu doar pe mine m-ai dorit. Şi mă primeşti.

Bucuresti : 11.12.2013

***

miercuri, 4 decembrie 2013

În al nouălea Cer


Azi ştiu câte drumuri deschise-am avut
Prin lumea aceasta cu-atâtea-ncercări
Şi, ştiu, pân’la Tine, aveam să ajung
Trecând prin o mie şi una de gări.
O mie de trenuri pierdute prin timp
Mi-au fost purtătoare de sfinte comori,
O mie de vieţi mi-ai dat - gări de popas,
Dar toate mi-au fost, rând pe rând, închisori.

Azi ştiu că n-am porţi ferecate în jur,
Că viaţa aceasta nu-i capăt de drum,
Că trupul acesta, din lut plămădit,
Nu se va întoarce-n ţărână nicicum,
Că Tu mi-ai dat aripi cu care să zbor
Spre Eternitatea din care-am venit,
Spre Raiul acela din care credeam,
Atunci, în trecut, că Tu ne-ai izgonit.

Azi ştiu că, alături de-Adam, fi-voi iar
În trup de lumină-n al Tău Paradis!
Că, toate, o mie de vieţi din trecut
Ne-au fost doar cărare-amândurora-n vis,
Că numai aşa, regăsindu-ne-aici,
Trăind împreună-al iubirii mister,
Acasă ne-ntoarcem, în inima Ta -
Tărâmul dorit din al nouălea Cer.

Bucuresti : 25.09.2013

***