vineri, 29 noiembrie 2013

Prin Valea Umbrei


Autor : Albastru Arcturian
Degeaba șoapte-ntunecate iubirea o ascund
În timpuri rătăcite prin destine,
Căci eu prin Valea Umbrei merg zâmbind
Și știu că tu ești lângă mine.

29.11.2013 

***

duminică, 24 noiembrie 2013

Ştiu că mă iubeşti

Iubirea mea, aici, în lumea asta,
Cuvintele ne-mbracă în oglinzi.
Tu mă citeşti şi fără-a lor rostire
Când sufletul din mine îl colinzi.
Tu-mi eşti ecoul gândurilor mele
Şi poţi să vezi mai mult decât priveşti.
Deschisă-n faţa ta-s precum o carte.
Căci, dragul meu, eu ştiu că mă iubeşti.

Mă ţii de mână şi-i atât de bine!
Nu ne mai pasă de nimic din jur!
Cu ochii tăi frumoşi mă chemi din mine,
Iar eu mă-nalţ spre tine din azur.
Ca două păsări albe, de lumină,
Ne-ngemănăm spre boltele cereşti.
Nemărginirea-n trupul meu vibrează
De dragul tău! Ştiind că mă iubeşti.

Îmbrăţişaţi, tot unul lângă altul,
Nu mai simţim secundele cum trec,
Nu mai contează nici argintul lunii,
Nici stelele ce-n taină se întrec,
Nici liniştea din noaptea care vine,
Nici zorii ce apar pe la fereşti.
În nesfârşirea ta îmi uit fiinţa
Iubindu-te. Ştiind că mă iubeşti.

Bucuresti : 22.11.2013

***

marți, 19 noiembrie 2013

Culoarea mea preferată









“Care este culoarea ta preferată?”
Este o întrebare aparent simplă la care este uşor de răspuns, nu-i aşa?
Mult timp însă eu am fost destul de încurcată în faţa acesteia. Mie îmi plăceau toate culorile, iar răspunsurile mele nu exprimau o preferinţă intensă pentru una anume.
Alegeam culori făcând diverse asocieri conjuncturale.
Astfel,  răspundeam uneori “albastru”, alteori “alb” sau “roşu”, “oranj” sau “roz”, ori altcumva.

Însă nu cred că am răspuns vreodată că prefer “verdele”.
Cu toate acestea mi-am dat seama la un moment dat că cel puţin în garderoba mea am adunat o mulţime de piese vestimentare şi accesorii în diferite nuanţe de verde.
În incursiunile mele prin magazine, fără să ştiu de ce, mă simţeam deseori atrasă ca de un magnet de mărfurile expuse în cromatica diversă a verdelui. În această culoare simţeam un rafinament aparte, ea îmi inspira o anumită stare de linişte şi calm, dar totodată simţeam cum îmi stimula în mod discret imaginaţia.
Acum ştiu de ce: alegeam cu inima şi cu sufletul, nu cu ochii.
Verdele este culoarea chakrei inimii, Anahata, şi, de asemenea, este culoarea creativităţii. Este culoarea vieţii, a naturii, e leagănul delicat al florilor.
Iar aura mea conţine predominant nuanţe frumoase de verde.

Acum sunt atrasă şi de altă culoare - mov - cu toate nuanţele ei - lila, violet, indigo.
Este o atracţie declanşată de preferinţa cromatică pe care o are iubitul meu.
Accentele de mov s-au insinuat treptat în jurul meu ajungând nu numai să-mi placă, ci să mă simt atrasă intens de această culoare.

Desigur, este de bun augur!

Şi ce frumos se asortează cu verdele!

Bucuresti : 19.11.2013

***

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Femeie şi copil





Cum oare să trec mai frumos prin viaţa aceasta altfel decât iubind şi jucându-mă în fiecare zi?
Cum altfel decât dezmierdându-l şi alintându-mă, dăruindu-i şi primind darul sufletului său, iubirea?

Sunt aici ca să mă desăvârşesc în trup de femeie, trăind cu candoare şi cu inocenţă de copil.
Inima mea nu ştie să mintă. Pentru că ea crede totul fără nici o îndoială.
Ochii mei nu ştiu dojenească, ei îşi doresc să strălucească doar în lumina fericirii.
Cuvintele mele nu ştiu să rănească, ele sunt mângâieri delicate, dar şi clinchete de clopoţei jucăuşi, zornănind în jur cu veselie şi freamăt copilăresc şi nestăvilit.

Iubesc, iar iubirea mea este totul. Este rostul meu de a fi, aerul pe care-l inspir.
Iubesc ca o femeie, dar mă las iubită ca o fetiţă dulce şi răsfăţată.
Căci cine oare poate să nu iubească un copil frumos, cuminte şi alintat?

El mă vede cum sunt: Femeie şi copil.
Dar mă iubeşte pentru ceea ce sunt.
Inimă şi suflet curat.
Lumină. 
Bucuresti : 08.11.2013

***