Te rog, spune-mi, Tată din Ceruri, ce taine ai
vrut să dezlegi
Prin mine-ntrupat, ca femeie? Ce oare ai vrut
să-nţelegi?
Prin sufletul meu, o scânteie, de ce-ai mai
venit pe pământ?
Ce vrei să trăiesc pentru Tine, ce vrei să
rostesc prin Cuvânt?
Venit-ai aici o secundă să simţi şi prin mine
cum eşti?
Să vezi şi prin ochii mei lumea în care de sus
Te-oglindeşti?
Să scrii poezii de iubire? Să arzi de dorinţă
şi dor?
Să-ţi vezi şi lumina şi umbra când stau în
genunchi sau când zbor?
Mi-ai dat aripi albe din stele, mi-ai pus cerul
tot în priviri,
Hotarele inimii mele îţi sunt ale Tale zidiri,
Prin zâmbetul meu de fecioară deschis-ai cărare
de Om,
Prin buzele mele muşcat-ai din fructul acela
din Pom.
Te rog, dragă Tată, răspunde-mi din Cerul Tău
mare şi sfânt:
Prin mine-ntrupat, ca femeie, ce-ai vrut
să-mplineşti pe pământ?
-
“Al Evei
destin, şi prin tine, venit-am aici să-l trăiesc
Să-i spun lui Adam, înc-o
data, că n-am încetat să-l iubesc!”
Bucuresti : 14.06.2013
***