M-am schimbat

Îmi pare, oare, numai mie că s-a oprit pământu-n loc,

Că timpul e doar o ruletă la care toţi avem noroc,

C-am câştigat la loterie fără să joc, fiind doar Om,

Că viaţa asta-i precum mărul din interzis divinul pom?

Îmi pare, oare, numai mie că, parcă, s-a sfârşit ceva,

C-am promovat şi clasa asta, deşi încă-s aici, în ea,

C-am folosit, din tot bagajul, tot ce, la început de drum,

Mi-am luat cu mine să m-ajute să-nvăţ să fiu Aici şi-Acum?

Îmi pare, oare, numai mie că, de privesc spre înapoi,

N-a fost atât de grea cărarea cum toţi spuneam, şi eu şi voi,

Că nu au fost atât de-nalte şi nici atât de netrecut

Acele ziduri şi hotare ce-n faţa noastră-au apărut?

Îmi pare, oare, numai mie că pot să fiu orice-mi doresc,

Că nu mai am deloc nevoie în jur iluzii să-mi zidesc,

Că uşa inimii-i deschisă şi, în sfârşit, mă pot primi

Pe mine-ntâi şi-apoi pe alţii, pe-aceia care pot iubi?

Nu, nu îmi pare numai mie că m-am schimbat. Şi voi o ştiţi.

Şi voi trăiţi, în trup şi-n suflet, acum, altfel. Şi voi simţiţi.

Chiar dacă neşfârşit e drumul şi încă multe-s de-nvăţat,

Mult mai uşor de-acum ’nainte ne va fi pasul la urcat.

Bucuresti : 15.03.2013

***