Dumnezeu
Nu m-a lăsat să greşesc,
Nu m-a lăsat să mă pierd,
Nu m-a lăsat să mă obişnuiesc.
Mi-a mângâiat inima, mângâindu-mi dorul.
Mi-a liniştit mintea, liniştindu-mi visele.
Mi-a răscolit sufletul, răscolindu-mi viaţa.
Dumnezeu
Nu m-a lăsat în uitare.
Nu m-a lăsat în cădere.
Nu m-a lăsat în durere.
Mi-a aprins foc în vâlvătaie
şi mi-a mistuit cioturile uscate
şi lianele cotropitoare.
Mi-a trimis vântul în tornade
şi mi-a spulberat praful,
şi pânzele de păianjeni,
şi resturile pădurilor arse de foc.
Mi-a trimis apa în potop
şi mi-a remodelat drumurile,
unindu-mi zarea cu cerul.
Dumnezeu
Nu mi-a lăsat plânsul,
Nu mi-a lăsat visul,
Nu mi-a lăsat timpul.
Mi-a dăruit iubirea. Prin el.
Mi-a redescoperit aripile de lumină. Alături de el.
Şi mi-a reamintit că sunt nemuritoare. Ca şi el.
Bucuresti : 05.03.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)