vineri, 8 februarie 2013

Ţi-e dor?





Ţi-e dor de albastrul ochilor mei? Te chem lângă mine de vrei să-i priveşti!
Te chem să te-arunci în adâncul din ei, să uiţi de tărâmul în care trăieşti!
Să uiţi de himere-ntâlnite pe drum, de vechi legăminte, de timpul trecut!
Şi numai în mine să te regăseşti, să fii ce nicicând până-acum n-ai putut.

Ţi-e dor de surâsul fermecător cu care te-nvălui când eu îţi vorbesc?
Te chem lângă mine oglindă să-ţi fiu, să afli, privindu-mă, cât te iubesc.
În zâmbetul meu să te-mbrac, dragul meu, doar el să îţi fie suavul veşmânt
Aşa cum, şi eu, doar în el mă îmbrac când tu-mi eşti mai mult decât dor sau cuvânt.

Ţi-e dor de sărutul ameţitor pe gâtul meu cald ce te-aşteaptă-n fiori?
Te chem cu tot trupul, să-ţi fie altar! Pe el să-mi depui ale tale comori!
Să-mi fie atingerea ta un mister şi-n braţele tale să mă rătăcesc,
Să-ţi fiu prizonieră-n etern labirint şi doar pentru tine etern să-nfloresc.

Ţi-e dor şi de cârlionţii rebeli din părul meu lung, mătăsos, parfumat?
Te chem să-i dezmierzi peste umerii goi cu mâinile tale fierbinţi de bărbat!
Ei sunt jucăuşi şi te-aşteptă să vii, prin buclele lor să adormi fericit,
Să-ţi vindece dorul de care-mi vorbeşti, al cărui ecou, dragul meu, l-am simţit.



Bucuresti : 08.02.2013

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)