Cum oare?

Cum oare Domnului să-I  mulţumesc? Că, în sfârşit, mi te-a adus în cale,

Că mi-a răspuns la rugăciuni fierbinţi trimise către Cerurile Sale,

Că a oprit al lacrimilor rost, lăsând în loc o binecuvântare:

Al tău surâs în mine oglindit, sărutul tău pe trupul meu de floare.

 

Cum să îi spun că eşti cum te-am visat? Că-n tine-aud ecoul de iubire,

Că în nectarul dragostei vibrez când braţul tău mi-e caldă-nlănţuire,

Că mă topesc în tine tremurând, că dorul meu la pieptul tău se stinge,

Că în prezenţa ta mă înfior când focul tău pe suflet mă atinge.

Cum aş putea deplin să-I mulţumesc? Că ne-a deschis a inimii privire,

Că lumea ta frumoasă, ca-n poveşti, i-e lumii mele tainică zidire,

Că, amândoi, mistere desluşim plutind uşor prin voaluri fermecate,

C-acelaşi vis trezeşte-n amândoi aceleaşi pasiuni înflăcărate.

 

Cum să-L asigur că eşti fericit? Că ochii mei pe-ai tăi îi luminează,

Că eşti al meu cum n-ai fost nimănui, că paşii tăi prin paşii mei dansează,

Că ascultăm acorduri de viori din a iubirii sacră simfonie,

Un dar divin, o taină, un descânt, o nesfârşită, dulce, melodie.

Bucuresti : 14.02.2013

***