Ce ar face Iisus in locul meu?

 

Cand te confrunti cu intrebari la care nu primesti raspunsuri sau acestea nu sunt suficient de lamuritoare, ori simti ca nu te poti increde total, cand te confrunti cu situatii de viata in fata carora nu stii ce sa faci, nu stii ce sa spui, cand simti ca ai ajuns in momente de rascruce si nu mai stii in ce directie s-o apuci, ori, pur si simplu, inaintea oricarui pas, mai mult sau mai putin important, de orice natura ar fi el, ei bine, atunci opreste-te o clipa, respira adanc, si intreaba-te calm in inima ta: „Ce ar face Iisus in locul meu?”

Poate ca nu vei primi imediat raspunsul, poate ca nu ti se va arata imediat directia de mers, poate ca nu-ti vor veni in minte imediat cuvintele potrivite, salvatoare, dar, cu siguranta, vei crea un spatiu viu, linistit, atent, in care vei permite sa se infiripe  potentialele potrivite care sa te duca spre alegerea cea mai buna pentru tine si pentru ceilalti. Vei ajuta Adevarul sa se apropie de tine, ii vei permite sa ti se reveleze si te va ajuta sa-l traiesti in viata ta.

Recunosc, desi stiu de ceva vreme despre puterea acestei intrebari, eu insami n-am formulat-o pana acum pentru mine. Azi insa am simtit ecoul ei in inima mea si m-am oprit sa meditez asupra ei. Degetele mele au inceput sa scrie in timp ce sufletul meu primea mesajul. Si au scris aproape singure ceea ce urmeaza mai jos, cuvintele si frazele s-au inlantuit curgatoare, unele dupa altele, ca apa unui izvor de munte ce-si cauta matca prin crapaturile stancilor spre vaile in care se va aduna frumos paraul cristalin, apoi, mai departe, raul, fluviul si marea cea mare.

Nimic nu-i intamplator, si, daca am adunat aceasta cascada de cuvinte din aceasta curgere neintentionata, trebuie sa fie un rost in ea. Cititi cuvintele, dar nu va impiedicati de ele. Primiti mesajul fara sa va lasati gandurile sa judece. 

Cititi si doar simtiti si primiti energia.

Iata despre ce este vorba.....

De multe ori si eu, ca orice om, evident, am retineri si indoieli si ma intreb daca unele din manifestarile mele  sunt cele mai potrivite momentului, locului, conjuncturii.

Si vreau sa ma refer acum la prezenta in mediul virtual, acesta este subiectul de azi. 

Deseori m-am intrebat daca prezenta mea in mediul virtual nu ma va afecta cumva, vreodata, intr-un mod nedorit. In ultimul timp m-am deschis necrezut de mult comunicarii virtuale si m-am eliberat de multe din energiile blocate in adanc . Am scos aici, la lumina, aspecte pe care le-am tinut ascunse mult timp si pe care, inca, nici chiar cei apropiati nu le cunosc, pentru ca inca nu le-am marturisit prin viu grai. Nu am avut nevoie de asta. Am fost extrem de reticenta multa vreme sa ma exprim liber pe internet, simtindu-ma cumva expusa perceptiei si interpretarilor celor care ma citeau, insa, odata ce m-am detasat de asteptarea de a fi inteleasa, acceptata si aprobata, m-a cuprins un val energizant de creativitate si stare de bine care mi-a invaluit intreaga fiinta si care mi-a confirmat ca era bine ceea ce mie insami, inaintea oricui,  imi daruiam.

Stiu ca fiecare cititor este o oglinda in care se reflecta doar un fragment din tabloul meu intreg, doar o felie din imaginea de ansamblu, doar aceea prezentata de mine, iar aceasta va fi perceputa diferit de fiecare in parte din cauza unghiurilor de vedere diferite ale fiecaruia. Este evident,  niciodata, nimeni nu poate afla si intelege intreaga perspectiva, tot ce am trait si simtit in propria-mi piele. Astfel ca teama de o interpretare eronata a cuvintelor, a mesajelor, n-ar mai trebui sa existe. Pentru ca oricum este inevitabil acest lucru. 

Totusi, deseori, este binevenita intrebarea de mai sus inainte de trasmiterea unor  texte in mediul virtual. Ar face Iisus asta in locul meu?  Si vezi ce simti…

Privind in urma si stiind diferitele  mele manifestari in mediul virtual o astfel de intrebare este destul de provocatoare.

Am scris poezii de dragoste, de iubire si le-am postat pe internet mai mult decat ca pe niste creatii literare, ci ca pe adevarate marturisiri ale sufletului si inimii mele. Ar fi facut asta Iisus? „Sigur ca NU”, sunt tentata sa raspund. Poezii de dragoste?!? Insa un gand ghidus, nastrusnic, ma impunge in inima si ma face sa zambesc, contrazicandu-mi imediat primul impuls „ba poate ca DA!” . De ce nu? Oare Iisus nu a vorbit oamenilor in metafore? Nu si-a trimis el mesajul inimii Sale folosind aceasta minunata forma de expresie a poeziei, metafora? Da, si El Si-a transmis lumii Iubirea nesfarsita a divinitatii Sale prin cuvintele vremurilor de atunci, cuvinte potrivite pe care oamenii acelor timpuri le puteau primi, accepta. Scripturile au ramas marturie a poeziei Lui minunate, oferita lumii in toate ocaziile vietii Sale: fie ca statea la masa, fie ca pescuia, fie ca era la nunta sau la inmormantare, fie ca vindeca oamenii infaptuind minuni, fie in sinagogi sau sub cerul liber, vorbind in mijlocul oamenilor. Poezia Lui despre Iubire ne-a deschis inimile si ne-a umplut vietile de fericire! 

Atunci „DA!”, raspund si eu acum…. si ma simt mai bine…. 

Ce-am mai facut? Am scris mesaje pe forumuri,  am glumit si m-am jucat frumos, am oferit daruri muzicale, povesti si tot felul de alte comori, lasandu-mi Copilul interior sa se bucure asa cum a simtit el s-o faca, in toata splendoarea bucuriei si entuziasmului sau. Ar fi facut Iisus asta? „ Poate ca NU”, ar spune multi, iar eu, poate,  deasemenea. Totusi, ma intreb: daca Iisus ar fi avut internet pe vremea coborarii lui pe Pamant, oare nu si-ar fi lasat Copilul interior sa se bucure de libertatea Sa de expresie, de posibilitatile de cunoastere si de deschidere catre oameni, de oportunitatea de a Se conecta in acest mod cu cat mai multe suflete, cu toata sinceritatea si spontaneitatea Inimii Sale? „Poate ca DA!” De ce nu? Oare nu este asta o minunata metoda, atat de la indemana, care uneste oamenii din toate colturile lumii, care  stabileste conexiuni, care ii provoaca sa iasa din rutina caselor lor si a locurilor lor de munca, care le deschide inimile prin  emotiile si trairile altor oameni ca si ei, care le poate stimula imaginatia, le poate  trezi  sperante, vise, idealuri, care le poate linisti temeri, care le poate oferi exemple de viata, de comportamente admirabile, de fapte si caractere frumoase si inaltatoare, ivite din inocenta copilariei, din puritatea aceea ascunsa in fiecare din noi?  Ar fi postat El link-uri cu muzica pe forumuri? :)  De ce NU? Oare nu este muzica una din cele mai minunate cai care ne inalta sufletele si ni le vindeca? Psalmii  si toate celelalte cantari inspirate de Duhul Sfant oare nu au fost ele transmise din om in om, prin adunarile acelor vremuri organizate in aer liber, pe dealuri sau pe maluri de ape, in casele lor sau la diferitele lor evenimente de viata? Acel mod de comunicare a fost pentru Iisus, in vremea aceea, ceea ce pentru noi este astazi   „internetul” , pastrand proportiile.

Bun, din nou am raspuns „DA!”… si ma simt in continuare bine…. sa trecem mai departe… 

Ce alte „fapte” oare am mai inscris eu in aceasta „Carte” a acestui mediu virtual inaintea carora mi-ar fi prins bine intrebarea „oare Iisus ar face asta?”  Hmmm, da….. mi-am deschis sufletul aici si am facut marturisiri prea personale despre viata mea. Poate as fi indreptatita sa-mi raspund  „Iisus n-ar fi facut asta!”. De ce NU? Nu am primit noi oare de la EL, prin Cuvantul scris, informatii despre viata Lui, a  Apostolilor Lui, a Sfintilor si Prorocilor, a poporului, a prigonitorilor Lui, a  fariseilor si chiar a talharilor alaturi de care El a murit pe cruce?  Lumea de azi a aflat si a primit Cuvantul Lui scris ca pe o invatatura, ca luare aminte, ca pe exemple de bine si de rau, ca slava si inchinare sau ca oprobiu public spre cunoastere si indreptare. Toate au fost de folos, toate au avut un rost. Intradevar, atunci au scris altii despre El si despre cei ale caror fapte le-am aflat din Evanghelii, din Scripturi, din Pergamente, dar s-au scris prin binecuvantarea Lui. Azi scrie toata lumea. Se impartasesc experiente, trairi, emotii, sfaturi, intelegeri. Toate au un rost inspre echilibrare si inaltare, inspre gasirea Drumului spre Sine. 

Imi vin acum in minte cuvintele lui Ghandi „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume”. 

Ei bine, asta caut eu sa vad si sa descopar in mediul virtual: exemple de viata, exemple de frumusete umana, bucati de suflet radiind lumina, oglinzi ale sufletului meu, ale inimii mele, ale viselor mele, ale nazuintelor mele, ale iubirii mele. Sunt convinsa ca si altii cauta toate acestea, ca si mine. Daca toti ne-am ascunde intre cei patru pereti ai singuratatilor noastre cine ar mai impartasi? Ce-am mai gasi in cautarea noastra? Ce bine este atunci cand in cautarile noastre infrigurate descoperim macar o scanteie, o flacaruie mica palpaind, o bucatica de taciune inca aprins, radiind caldura!!!!  

Marturisirile au acest rost!!! Cineva drag mi-a spus odata ca atunci cand este conectat cu oamenii pe care ii intalneste pe internet „este un pic mai putin nefericit”. 

Iar asta este un prim pas inspre fericire!!!!

Marturisile  alina. Elibereaza.  Deschid ochii si mintea. Faciliteaza constientizarile. Aduc  liniste, pace si bucurie. Aduc iertarea de sine si de ceilalti. Aduc impacarea cu sine si cu ceilalti.  Darama ziduri si dizolva bariere. Radiaza lumina in propria inima si in inimile celor care le primesc. Deschid alte suflete si alte inimi, limpezesc oglinzi, matura gunoiul asezat peste neintelegeri, potolesc furtuni, aduc caldura si iubire in viata. Este adevarat, uneori marturisirile sunt dureroase , iar unele sunt recomandate a fi facute intr-un mediu intim, sacru. Exista insa  si situatii cand mediul virtual  genereaza o atmosfera de sacralitate si imputerniceste tocmai prin forta sa de eliberare de poverile duse de prea mult timp.

Poate ca, daca Iisus ar fi avut internet in  timpul celor 40 de zile in care a patimit in pustiu si a fost ispitit de Diavol, ne-ar fi impartasit din trairile Sale. Sau, pe parcursul peregrinarilor Sale in care S-a daruit pe Sine celor avizi de invatatura Lui, cu siguranta ne-ar fi oferit din impresiile traite pe drum, ne-ar fi deschis ochii cu exemple din viata, ne-ar fi aprins, prin Cuvantul Lui scris, dorinta de a afla mai mult, de a cauta, de a  intelege, de a trai in Adevar. Ne-ar fi dat si exemple de „asa NU”, cu siguranta, dar in felul Lui cald, fara sa judece, doar punandu-ne in fata Oglinda in care sa vedem singuri, sa descoperim ce nu ne place, ce parte din noi alegem sa manifestam si ce parte din noi dorim sa o vindecam.

Poate ca intrebarea „ce-ar face Iisus in locul meu?”  ne-ar opri de multe ori in a face anumite lucruri, in a rosti anumite cuvinte, in a judeca sau in a trai in afara Adevarului, in a ne exalta nejustificat sau in a ne lasa prada disperarii, depresiilor.  Invocarea Lui aduce in suflete  Lumina Lui si energia Lui inaltatoare, iar acestea nu pot fi decat benefice pentru oricine. 

In functie de nivelul propriu de evolutie si de constienta, ne putem stradui sa privim si sa intelegem viata atat prin ochii proprii, cat si prin ochii altora. Dar privirea de ansamblu, din inalturi, din slava Inimii Sale, este, evident, total cuprinzatoare. 
Aceasta intelegere o invocam, de fapt, prin intrebarea care a facut subiectul acestui text, si, o data cu ea, invocam gasirea celei mai potrivite alegeri pentru cel mai inalt bine al tuturor.

Daca ati rezonat la energia acestui mesaj atunci ultimul meu raspuns este tot „DA”. 

Care este intrebarea? Va las pe voi s-o formulati in voi insiva. 
Fiecare va primi ceea ce are de primit.

Bucuresti : 19.11.2012

***