Sfârşitul poveştii de dragoste

Întotdeauna visele frumoase se împlinesc, dar… numai în poveşti.

În lumea asta sunt prea multe piedici în calea ta, oricât de mult iubeşti,

Oricâte aripi te-ar purta spre stele şi-oricât de dincolo de ele-ai evada,

Prea multe sfori îţi amintesc hotarul şi te întorc în închisoarea ta.

Doar în poveşti poti şti ce-i fericirea oricât de-ndepărtată ar părea,

Oricâte-ntunecate labirinturi să te oprească-n drum ar încerca,

Doar în poveşti poţi crede în minunea eternităţii drumului în doi,

În neuitarea  glasului iubirii, în zborul infinit din amândoi.

În lumea asta sunt prea multe duhuri ce ne-amăgesc de vise să uităm

Ca în ţărâna stinsă şi uscată şi-n resemnare să ne-abandonam.

Încet, încet, tăcerea ne cuprinde… în depărtare parcă ne topim…

Şi-n ultimele-acorduri de iubire, cu fiecare pas, ne rătăcim.

Astăzi închid coperţile poveştii în care pentr-o clipă am crezut,

În care-am fost o Floare fermecată, iar tu ai fost acel Necunoscut

Ce m-a purtat în braţe doar în vise şi m-a-nvăţat ce-i dorul nesfârşit:

Refrenul fredonat în aşteptare de inima în care te-am iubit.

Bucuresti : 27.07.2012

***

The end to the love story