Iar plouă peste lume, iar
plouă între noi
Şi plouă cu tristeţe pe sufletele noastre.
În zarea mohorâtă, departe, prea departe,
Se pierd în căutare privirile-mi albastre.
În dorul meu de tine cu gândul te cuprind
Şi simt, înfiorată, a ta singurătate.
E-atât de frig în juru-ţi şi-atât de întuneric!
Şi-n ce tăcere sumbră sunt toate
adunate!
O caldă mângâiere pe fruntea ta o
pun
Şi-n taină un descântec din inimă-mi porneşte.
Parfumul
meu de floare, din albele-mi petale,
Îti dă sărutul care magia
o-mplineşte.
Pe chipul tău răsare un zâmbet însorit
Şi-mi
pare că lumina în jur se răspândeşte!
Priveşte curcubeul ce pe-amândoi ne leagă!
E între noi ca ploaia ce,
iată, se opreşte!
Bucuresti :
05.05.2011
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)