M-am mai intersectat
cu situatii triste care mi-au atras atentia si care m-au impresionat profund.
Imi amintesc de o
zi din Saptamana Patimilor din acest an in care sufletul meu a fost rascolit de
plansul unui om al strazii.
Ma intorceam acasa
de la serviciu. M-am urcat in tramvaiul cu care calatoream zilnic si imediat am
auzit inspre spatele acestuia vocea foarte agresiva a unui barbat ce parea ca
se cearta cu cineva. Involuntar am intors privirea si am vazut stand pe scaun
un om al strazii.
Era un tanar in
jur de 30-35 de ani, desi poate ca era si mai tanar, dar trasaturile ii erau
ascunse de mizeria, neglijenta si vulgaritatea cu care se arata in fata lumii:
cu hainele murdare, mirosind pestilential, netuns, nebarbierit si grosolan in
miscari si in vorba. Striga cu voce tare la cineva imaginar, il injura urat si
agresiv si parea ca se simte nedreptatit de personajul invizibil pentru noi.
N-are rost sa intru in detaliile vorbelor lui delirante, era clar ca omul isi
pierduse mintile pe parcursul vietii sale.
Dupa un discurs
halucinant care a intors privirile tuturor catre el, la un moment dat l-am
auzit brusc plangand. Plangea zbuciumandu-si tot trupul!!! Isi ascunsese fata
in ambele maini, aplecat pe deasupra genunchilor sai si plangea in hohote
cutremuratoare!!! Am simtit cum mi se sfasie sufletul de mila lui si mi s-au
umplut si mie ochii de lacrimi. Am fost din nou neputincioasa in fata
suferintei unui om cu mintea imprastiata de necazuri sau de destin.
Am coborat din
tramvai cu ochii in lacrimi intrebandu-l pe Dumnezeu "de ce? de
ce?"'......"ai mila de el si mangaie-i sufletul si linisteste-l,
Doamne!!!" il rugam in gand......."ai mila de sufletul
lui!!!"...........
Oricare i-ar fi
povestea, suferinta lui a trecut de barierele nebuniei sale, iar durerea
simtita in plansul acela am simtit-o mai presus decat orice pedeapsa care i-a
fost destinata s-o indure in viata asta,
mai presus de nebunia lui, mai presus de saracia lui, mai presus de
singuratatea lui in fata lumii, mai presus de sine insusi. Plansul acela a fost
plansul unui copil care se stie parasit pentru totdeauna......un plans
sfasietor........
Am dus cu mine
mult timp plansul lui in sufletul meu. Mult timp n-am putut sa povestesc nimanui
despre el......m-a marcat nespus de mult. Imi aminteam de momente din viata mea
cand simtisem ca sufar, dar cand mi-a iesit in cale plansul acelui om parca am
simtit un soc.
Multa vreme m-a
durut plansul lui......pe care inca il auzeam.........plangea in
mine.......si nu stiu de ce........
L.
Bucuresti : 13.06.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)