Iubirea

Iubirea e lumina ce se-aprinde

în grota nepătrunsă, neştiută,

E steagul alb ce flutură în soare

Când s-a-nălţat pe-a inimii redută.

E aripa uşoară ce te poartă

Deasupra zidurilor închisorii,

Ea te transformă dintr-un mărăcine,

Printr-o magie, în parfumul florii.

Iubirea n-are teamă, nici regrete,

Ea doar se lasă-n taină să pătrundă

în ascunzişuri negre şi-ngheţate

Din inima bolnavă, muribundă.

Singurătăţi, blazări şi întuneric,

Frustrări, dureri, suspin şi resemnare?

Alchimizează totul cu un zâmbet,

O mângâiere şi o-mbrăţişare.

Iubirea sparge poarta ferecată

şi rupe lanţuri grele, oţelite,

Ea netezeşte-a sufletului cale

şi-i pune aripi albe, strălucite,

Ea risipeşte semnele furtunii

şi lasă-n loc tăcerea din cuvinte,

Chemările şi dorul din privire

şi dragostea-n eterne jurăminte.

Iubirea e de toate iertătoare

şi crede totul, fără îndoială,

Ea e tandreţea simplă şi cuminte,

Dar e şi gestul plin de îndrăzneală.

O simţi în tine de-o eternitate

Când nu mai ai hotare interzise,

Căci numai ea-mpleteşte printre stele

Nenumărate şi frumoase vise.

Bucuresti : 07.07.2011

***