Inima Femeii

Acel tărâm din inima Femeii

Este o lume plină de mister,

Acolo simţi că totu-i o poveste,

Un vis frumos, de noapte, efemer,

îţi trebuie curaj să îi treci pragul

şi să înfrunţi primejdii fără chip:

A ei chemare, cântec de sirenă,

Miraj în mişcătorul ei nisip.

Acolo sunt poteci amăgitoare,

Ce duc adânc, spre grote-închisori,

Acolo e infernul către care

Vei fi-ndrumat de Ea să te cobori.

întâi acolo-ţi vei cunoaşte frica

şi tot acolo s-o înfrunţi vei şti.

Doar mistuit deplin de focul Ghenei

Purificat de-asupra vei ieşi.

Te vei trezi apoi într-o Grădină,

Un colţ de rai, de soare mângâiat

şi vei uita de chinurile toate

De-atâta frumuseţe fermecat!

şi-ai să-ţi doreşti acolo să-ţi rămână

O veşnicie sufletul uimit!

Convins fiind că vraja e eternă

Te vei simţi o clipă fericit!

Dar inima Femeii e tărâmul

în care nimeni n-are rădăcini!

Este suav parfum în înserare,

Descântec alb al florilor de crini!

Hotarul ei te-mbie înăuntru

şi, ameţit de ea, de vei intra,

Tenebrele deplin te vor cuprinde

şi doar iubirea ei te va salva!

Aripi de dor pe suflet îţi va prinde

şi către stele te vei înălţa!

Vei inspira eternitatea clipei

în siderale taine ce-or urma!

Vei şti atunci că-n inima Femeii

Doar tu şi numai tu ai fost primit!

Doar tu, Bărbatul care o iubeşte!

Căci doar de tine s-a îndrăgostit!

Bucuresti : 08.07.2011

***