Este timpul meu!

Da, uneori avem nevoie de un timp al nostru, pentru noi insine.

De un timp in care sa adunam putere si curaj pentru urmatorul pas.

De un timp in care sa stam in loc si sa privim in jur si sa ne cautam reperul. Ceva care sa ne arate unde suntem.Reperul care nu ne spune neaparat pe unde s-o luam, nu ne arata calea prin care sa iesim din labirint, dar care ne linisteste sufletul pentru ca, astfel, ne dam seama ca nu ne-am ratacit.

Reperul care ne spune: Acum esti Aici.

Si, parca, in momentul acela, privindu-ne reperul, redescoperim Linistea din noi.

Iar in acea liniste ne oferim noua insine timpul necesar pentru a ne desprinde de trecut, pentru a putea lua decizia de a face pasul inainte.

Uneori acest timp este plin de lacrimi. Doare. Simtim nevoia sa ne ascundem, sa fugim, sa ne izolam in tacere. Nimic in jurul nostru nu mai conteaza. Nimic nu se intampla. Noi nu mai facem parte din lumea care se misca in jur. Nu ne mai conectam la ea. Nu ne mai raportam la ea. Ramanem singuri in furtuna interioara. Si avem nevoie de timp sa lasam ploile sa se linisteasca, vantul sa taca, amintirile sa nu mai arda.

Avem nevoie de timp pentru a ne pune in ordine gandurile, sentimentele, cuvintele.

Avem nevoie de timp sa intelegem, sa pansam ranile, sa vindecam, sa inchidem iar, cu blandete, usile trantite de furtuna, sa iertam, sa redeschidem ochii si sa zambim.

Eu sunt acum in acest Timp.

Este timpul meu pentru impacarea cu mine insami.

Este timpul meu pentru intelegerile care vin din trecut, pentru iertare, pentru multumire, pentru recunostinta.

Este timpul meu in care invat ca am avut tot ce credeam ca n-am, ca am stiut tot ce credeam ca  nu stiu, ca am putut tot ce credeam ca nu pot, ca am fost tot ce nu credeam ca sunt.

Este timpul meu in care prind putere si curaj sa vad ce n-am putut vedea pana acum, sa accept ce n-am putut accepta pana acum si, mai ales, sa aflu, din nou, ca nimic n-a fost intamplator.

Este timpul meu in care stau pe loc pentru a putea lasa Trecutul, in liniste si pace, acolo, in trecut. 
Si nu, nu vreau sa uit nimic. Vreau sa-mi amintesc mereu ce m-a adus in acest Prezent, in acest timp al linistirii, al pacii. Dar vreau sa ma detasez de tot ce-a fost. Ca sa pot merge inainte.

Este timpul sa fiu doar eu cu mine insami. Sa-mi ofer mie. Sa-mi fiu mie. Sa-mi fiu a mea.

Este timpul meu doar pentru mine si atat.

Acum eu imi sunt reperul.

Bucuresti : 26.08.2012

***