luni, 23 iulie 2012

Satul din pădurea de salcâmi




Spre satul din pădurea de salcâmi,
Din forfota oraşului plecat,
Îmi las pe drum nelinişti şi tristeţi
În gânduri pe deplin abandonat.

Natura şi trecutul mă recheamă
Cu glasul şi cu dorul parental.
Pierdut fiind în citadinul iureş,
Mă regăsesc în leagănul natal.

Mă-ntâmpină o curte pustiită
Sub streşini părăsite şi tăcute.
În locul florilor din amintiri
Îmi ies ’nainte buruieni crescute.

Miros de fân cosit mă ameteşte
Şi parc-o văd pe mama în livadă,
Sub prunii pârguiţi, ştergându-şi fruntea
Şi ascunzându-şi părul sub broboadă.

Privesc în urmă spre duioase vremuri,
Iar liniştea din jur în vânt foşneşte...
Parcă-l aud pe tata în şopronul
Unde cioplea în lemn dumnezeieşte.

Ascult în aer timpul care trece
Luând cu el părinţi, copilărie...
Inspir tăcerea satului dintre salcâmii
Unde voi reveni mereu cu nostalgie.

Bucureşti : 13.06.2009

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)