miercuri, 25 iulie 2012

Respir din nou




Mă pierd, mă risipesc tăcută.
Nisipul mi-e de vânt luat.
Mă uit cum timpul îmi răstoarnă
Credinţele ce m-au creat.

Mă caut în genunchi, în lacrimi,
Şi fir cu fir m-adun din nou
Din grote reci, întunecate
Şi din al soarelui halou.

Fac lut din nou, de întrupare,
Dar forma mi-e doar chip frumos.
Ceva lipseşte din păpuşa
Ce-am recules-o de pe jos.

Un înger blând de sus trimite
Lumină albă peste ea,
Iar când veşmântul o cuprinde
Pe cer se-aprinde-o nouă stea.

Privesc lucrarea şi minunea
Şi văd prin ochi de lut aprins.
Simt cum încet primesc în mine
Fluxul divin... vârtej încins.

Iar când pocalul plin ajunge
Aud o şoaptă din văzduh:
„Nu te opri... Te rog, respiră!...
Acum eşti OM nu mai eşti duh!

Te-ai vrut aici printre nisipuri,
Iar eu SĂ FII te-am ajutat.
Ţi-am pus în cuget nemurirea
De care-atunci te-ai lepădat.

În inimă ţi-am scris cuvinte,
Iar focul lor te va trezi!
Le vei simţi vibrând în tine,
Când în Iubire vei trăi!”

Bucuresti: 03.12.2009

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)