Căutăm în lume mult prea mult concretul
Şi uităm de visul tainic dintre noi.
Te chem lângă mine să primeşti tăcerea
Dintre două vorbe spuse de-amândoi.
Liniştea în care vom păşi-mpreună
Va fi veşnicia ce ne va iubi.
Inimile noastre vor păstra de-a pururi
Clipa asta-n care tu mă vei citi.
Mergând pe cărare, unul lângă altul,
Să uităm cuvântul. Lasă-l nerostit.
Vei simţi tăcerea cum se înfiripă
Şi, cu ea în suflet, vei fi fericit.
Vei simţi fiorul blând ce te cuprinde,
Vei uita de tot ce te-a ţinut captiv.
Sunt aici cu tine în această clipă.
Cine, oare, ştie pentru ce motiv?...
Bucuresti: 16.12.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)