De ce E.M.M.A. ?

Urcând, micuţa Emma, în ceruri, ca un înger,
Lăsând în urmă lacrimi în suflet şi-n cuvânt,
Ea a deschis cărarea şi a adus puterea
De-a transforma durerea în luptă pe pământ.

E-o luptă prin iubire, purtată cu blândeţe,
De-a face cunoscut oricui încă nu ştie
Că printre noi există părinţi ce-şi pierd copiii
Şi că trăiesc în lume cu-această tragedie.

Când mamele aşteaptă venirea lor pe lume
Exaltă pe măsură ce pruncii se măresc.
Pe chipul lor iubirea pictează fericirea
Şi-n taina lor se vede cum toate strălucesc.

Fatalitatea, însă, loveşte fără milă...
Cumplita ghilotină peste destin se-abate
Şi smulge copilaşul din braţele materne
Şi-l duce spre tărâmuri din cer, îndepărtate.

Ieri îşi simtea copilul în pântece mişcând!
Ieri îl visa în braţe, dorind să-l alăpteze!
Azi nu-l mai are, Doamne! Îl plânge disperată
Şi-o lumânare-aprinde, mormânt să-i lumineze.

Unde să se ascundă de cei care o-ntreabă
Ce-i face copilaşul şi care-i al său nume?
Ce să răspundă celor ce nu-nţeleg durerea
Când plânge dupa cel ce n-a venit pe lume?

Coşmarul ce-l trăieşte o astfel de femeie
Nu este, pentru ceilalţi, uşor de înţeles.
Doar mamele de îngeri cunosc prin ce tenebre
Şi-n ce vulcan se-afundă făr-a avea de-ales.

Multe destine, astfel, au fost pe veci lovite
Şi încă se aşteaptă răspunsuri la-ntrebări.
O unica dorinţă le da putere-n viaţă:
Spre-această tragedie să-nchidă noi cărări.

Din ceruri îngeraşii le luminează gândul,
Le dau un ţel în viaţă, un rost spre viitor:
Să-şi strige către lume iubirea şi durerea
Şi să deschidă inimi cu E.M.M.A.–n fruntea lor!

Pentru Organizația E.M.M.A. – Eternul Miracol Materna Alinare

Bucureşti: 27.08.2009

***