Sunt picătură din Lumină!
Pornesc zâmbind către pământ
Înfăşurată-n curcubeul
Ce-mi este cel dintâi Cuvânt.
În braţe verzi de brad, pe creste,
Ca strop de rouă mă opresc.
Privesc cu nostalgie Cerul
Pe care azi îl părăsesc.
Apoi, chemarea din izvoare
Mă-mbracă-n alte haine noi:
Când fir de apă, lin, cuminte,
Când răscolire de noroi.
Încep să-mi construiesc cărarea
Pe care vreau frumos să cresc.
Vâltoarea mi-o aşez în matcă
Şi spre câmpie mă pornesc.
Aici, în soarele amiezei,
În vad de râu primesc chemare
Ca să hrănesc grădini frumoase
În drumul meu către vărsare.
Curând un fluviu voi ajunge
Şi-n mare mă voi arunca,
Dintr-un pocal de apa dulce
Sărate valuri voi gusta!
Şi, regăsind nemărginirea
În Cerul de deasupra mea,
Îmi voi aprinde din adâncuri
Lumina ce am fost cândva!
Bucuresti : 27.11.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)