Ca o prinţesă

Poemul meu îşi deapănă povestea

Frumoaselor iubiri pe care noi

Nici nu-ndrăznim să le visăm în noapte

Când universul uită de-amândoi.

În versul meu mă simt ca o prinţesă

Într-un regat  - de lume neştiut,

În care nimeni nu mă mai conduce,

Şi nici supuşi vreodată n-am avut.

Aici, arar, mă vizitezi o clipă

Şi în zăpadă paşii tăi rămân.

Chiar dacă zorii îmi destramă visul,

Prin ei, însingurarea mi-o amân.

Şi, uneori, mi-e teamă că ninsoarea

Peste-amintirea ta se va lăsa

Când urmele iubite din poveste

Hotarul către mine-l vor uita.

Să nu te pierd din vise şi din versuri

O lege voi emite către cer:

În loc de fulgi, îngheţul să-mi trimită

Când clipa ne uneşte efemer.

Să devenim iubire-ncremenită

În amândoi, până vom face saltul

Spre primăvara-n care, fericiţi,

Ne vom topi... tot unul lângă altul.

Bucuresti : 22.12.2009

***