Tu vei veni curând. Te-aştept, Copile.
Te reîntorci din trupul mult iubit.
Voi fi şi eu aici când steaua-aceea
Se va opri să-ţi spună „bun venit”.
Te-aştept apoi să creşti şi sus pe cruce
Să te ridic şi-apoi să îţi primesc
Iertarea şi-nvierea din mormânturi,
În trup de slavă nouă, nelumesc.
Dar cel mai mult
te-aştept să urci în ceruri.
La Tatăl să te-ntorci şi să îi spui
Că mângâierea-i caldă, părintească,
O simt pe suflet ca pe-a nimănui...
Copil am fost şi eu, demult, în urmă,
Copil mă simt şi-acum şi încă am
Un dor ascuns de tata, pentru care
Încă mai curge-o lacrimă, balsam.
Copilăria nu i-a plâns absenţa,
Dar a săpat adânc nişte dureri
Ce ies acum din suflet la iveală
Ca să-mi trimit iertarea către ieri.
Prin tine, Prunc ce Te întorci la mine,
Învăţ să-mi plâng iertarea în cuvânt,
Să o trimit spre Cel ce mi-a fost Tată
Când printre noi fusese pe pământ.
Ce n-am primit atunci resimt acuma
Şi caut să m-adun din poze vechi,
Să fiu din nou copilul ce-şi aşteaptă
Privirea tatălui, în ochi perechi,
Şi-aşa, în inocenţa renăscută,
Să iert acum ce n-am putut ierta!
Să-mi simt obrajii-n lacrimi de iubire
Cum iar sunt mângâiaţi de Mâna Ta.
Aştept să urc şi eu, curând, la Tine
Şi să nu Te mai caut împrejur,
În lumea-n care am ramas copilul
Ascuns adânc în inimă, obscur...
Bucuresti : 07.12.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)