marți, 31 iulie 2012

Visele frumoase si povestea Florii de Crin...


***

De aici încep visele frumoase....
Şi povestea de dragoste a Florii de Crin...
Şi dorul nesfârşit...

***


Aş vrea să-ţi fiu...




Îţi cauţi munţii  pe poteci pierdute
Pe care prea demult n-ai mai pornit.
În ochi ai lacrimi şi în suflet dorul
Şi-n amintiri te laşi ademenit.

Prin cetinile lor îţi cauţi paşii
Ce-au mai trecut pe-acolo altădat’.
Îţi cauţi zâmbetul pierdut sub stele,
În alte ierni trecute, îngheţat.

Aş vrea să-ţi fiu măcar un colţ de stâncă
Spre care să te-ndrepţi când ţi-e mai greu,
Să mă transform în munţii tăi o clipă
Şi-n ei să te-ntâlneşti cu Dumnezeu.

Bucuresti : 05.01.2010

***

Când paşii tăi sfârşi-vor căutarea




Sunt un copil, aşa cum eşti şi tu,
Venit în lume cu o întrebare.
Răspunsul l-am primit trăind
„...prin paşii unui copil mare...”

Şi tu îţi vei primi răspunsul, ştii,
Chiar nefiind rostită întrebarea.
Ascultă-ţi munţii, ei îţi vor răspunde
Când paşii tăi sfârşi-vor căutarea.

Bucuresti : 04.01.2010

***

Cuvântul Iubirii, oglinda Ta




Tu mi-ai deschis cărarea către mâine,
Iar pasul meu nu se mai vrea stingher.
’Nainte văd Lumina ce mă cheamă
Şi-n ea toate neliniştile pier.

Prin stelele ce-n zori par a se stinge
Îmi oglindesc o lacrimă, târziu.
Şi-o las în urmă. E zălog al vremii
În care n-am ştiut ce-acuma ştiu.

Din tot ce-a fost nimic nu va fi mâine!
Iar tot ce-a fost e ars deja. E scrum.
Cenuşa o împrăştii în văzduhul
Spre care mă ridic din nou acum.

În zorii zilei soarele-i oglinda,
Iar ochii mei albaştri strălucesc!
Din mine, Doamne, sufletu-Ţi zâmbeşte,
Iar inima îţi spune că iubesc!

Iubesc prezenţa Ta în răsuflarea
Prin care-n jurul meu Te manifeşti!
Magia Ta  vibrează şi-n cuvântul
Iubirii ce prin mine-o dăruieşti.

Bucuresti : 04.01.2010

***

Zbor spre libertate




Să nu vă-nchideţi sufletul în trupuri,
Ele-s e aici precum o închisoare.
Lăsaţi fereastra inimii deschisă,
Prin ea, spre libertate o să zboare.

Să nu îi puneţi lanţuri pe aripe
Nici prin cuvânt şi nici prin altă lege.
El vă va asculta smerit porunca,
Dar veşnic va dori să se dezlege.

Va aştepta o clipă, numai una,
Când inima va şti să îl asculte,
Ştiindu-se doar una-n multe trupuri,
Precum e sufletul în trupuri multe.

Când sufletul din noi se va-nălţa,
Când inima ferice-n toţi va bate
Şi trupurile-şi vor reface ziduri:
Lumina Lui va străluci în toate.

Bucuresti : 31.12.2009

****





Sfârşitul anului nu este Sfârşitul.
Aici şi Acum este un alt început.







***

În clipa dintre ani



Aştept noaptea dintre ani
Care doar o clipă ţine.
Voi fi ca acum şi-aici:
Lângă tine.

Inima-mi va bate tare
Ca secundele finale.
Inima şi gândurile-mi
Vor fi ale tale.

Anul nou mă va cuprinde
Primprejur în timp ce eu
Mă voi îndrepta prin tine
Către Dumnezeu.

Bucuresti : 31.12.2009

***

Mă simt oglinda ta



Am multe încă de aflat,
Iar paşii mei sunt mici.
Cu tine însă-i mai uşor.
Te simt acum, aici.

Mă ţii de mână, mă alinţi
Şi mă iubeşti frumos,
M-ajuţi să fiu eu însămi iar,
Un suflet luminos.

Îndemnul tău cel mai de preţ
E scris deja în mine:
„Te rog, iubeşte-mă aşa
cum te iubeşti pe tine!”

Te-ascult cuminte şi încerc
Să simt iubirea mea
Aşa cum spui. Ei bine, da,
Mă simt oglinda ta!

Bucuresti : 31.12.2009

***

Libere îmi sunt cuvântul, inima si gândul



Suntem unul lângă altul
într-un vers de poezie,
Iar povestea de iubire
de o clipă el mi-o scrie.
Aşa pot să scap de timpul
şi de spaţiul ce mă ţine
Prinsă, ca în colivie,
pentru-a nu zbura spre tine.

Acum liber mi-e cuvântul,
inima şi ea la fel,
Gândul zboară pentru mine,
mi-e complice chiar şi el.
Le-am trimis pe rând spre tine
să îmi fie azi solie,
Să-ţi aducă-n prag iubirea
ce mi-o scriu în poezie.

Bucuresti : 30.12.2009

***

Eşti cumva miliardară?


Întrebarea jucăuşă
ne transformă în actori:
- Eşti cumva miliardară?
mă întrebi adeseori.
- Nu, nu sunt! vine răspunsul
şi, frumos, mă contrazici:
- Nu-i nimic, vei fi! Ştiu bine.
În curând – trei luni de-aici!

Râd cu tine de scenariu
şi-ţi răspund că nu mă vreau
Cu-o avere mare-n faţa
celor mulţi care n-o au.
Nu vreau să mă văd în rolul
celor ce administrează
Bogăţii. Eu vreau doar rolul
celor ce încă visează.

Nu mai vreau să joc în filme
personajul principal
Doar că voi avea bugetul -
costul vreunui text banal.
Vreau să fiu în pielea celei
care încă mai iubeşte
Simplu, cald, cuminte, tandru.
Aşa sunt acum. Zâmbeşte!

Să mă-ncred în teoria
lui Maslow, cel care-a spus
Că nevoile-mplinite
mă înalţă cât mai sus?
Că, bifând în piramidă
şi averea câştigată,
Voi putea să fiu eu însămi,
cea total manifestată?

Nu ştiu... poate.. însă preţul?
Lacrimile cui vor curge?
Cum voi mai privi în ochii
celor ce atunci vor plânge?
Nu va fi un film cu lacrimi?
Fără suferinţă, spui?
Te iubesc! Atât contează!
Uită restul filmului!

Bucuresti : 30.12.2009

***

Esti parfumul iubirii mele



Spuneam odată că mă simt o floare
Şi-n timp, în multe flori m-am întrupat:
În roşu mac, în crizantemă albă
În crinul înflorit pe înserat.

Din albe şi fragile lăcrămioare
Mi-am construit cetate pe pământ,
Iar galbenul mănunchi de sânziene
Mi-a devenit cunună-ntr-un cuvânt.

Dar dintre toate florile prin care
Mi-am împlinit destinul pregătit
De una singură uitam tot timpul,
Deşi în vise ea mi-a înflorit.

Acum am devenit a ei grădină
Şi-s soare, vânt şi apă pentru ea,
Ţărână-i sunt în care rădăcina
I se-adânceşte, să o simt a mea!

În visul de copil era albastră
Şi o vedeam  - salvare din infern.
Minunea ei e-n mine înflorită
Şi va rămâne-n inimă etern!

Iar tu îmi eşti parfum al florii mele
Pe care genţiană o numeam.
Acum, când te inspir, îi spun Iubire!
Şi este chiar aşa cum o visam!

Bucuresti : 30.12.2009

***

Suntem un suflet rupt în jumătăţi



Noi nu ne-am cunoscut în lumea asta,
Ci dincolo de stele, pe-noptat,
Iar timpul care trece peste spaţii
Nu este cel ce ne-a apropiat.

Noi ne-am găsit ascunşi doar într-o clipă
Ce-n stele-am pregătit-o pentru noi
Mai înainte de-a veni în lume,
Când eram Unul şi-n El - amândoi.

Atunci era Acum, în clipa asta!
Iar sufletele noastre s-au găsit!
Şi îşi vorbesc aşa cum ştiu mai bine
Şi se iubesc aşa cum s-au iubit.

Nu ştiu de ce-am ales să fim departe
În lumea asta... şi de ce astfel...
Dar, iată că, acum, nici un obstacol
Nu ne opreşte să iubim la fel.

Nu mă mai tem de ziua care vine.
În visul meu de noapte eşti oricum.
Distanţă? Timp? Nu mai vorbi de ele.
Oriunde-am fi suntem pe-acelaşi drum!

Ne vom urma povestea pregătită
De-un singur suflet, rupt în jumătăţi.
Întregu-l îl refacem într-o clipă
Ce-i dincolo de ziduri şi cetăţi!

Bucuresti : 30.12.2009

***

Ai fost întâi copilul care m-a iubit



Din clipa-n care-n inima mi-a spus
Că asta e iubire, n-am ştiut
Dacă să cred în ea sau doar în gândul
Ce mă certa atunci ca şi-n trecut.

Mi-era prea bine când simţeam ca tine:
Emoţia, fiorul... După care
Un freamăt viu mi-a potolit gândirea...
Euforia dulce-ameţitoare.

Când în cuvinte simple mi-ai deschis
Cărarea către inimă, s-ascult,
Iubirea ta îmi tălmăcea cuvântul
Înscris în ea, acolo, mai demult.

Căci tu ştiai! Ştiai ce îmi va spune!
Ştiai că nu oricum voi asculta!
Ştiai că vorba blândă şi cuminte
Mă va trezi din adormirea mea!

Ştiai că în adânc era copilul
Tăcut, ascuns, însingurat şi trist
Ştiai că, aparent, eu sunt adultul
Ce mă credeam salvată doar de Christ.

M-ai ajutat să-l scot iar la lumină
Când tu, întâi, copil ai devenit
În ochii mei ce nu ştiau să vadă
Nimic din cel ce, astfel, m-a iubit.

Bucuresti : 29.12.2009

***

O inimă şi-o iubire




Iubirea-i cea care salvează!
Iar ea e-n noi. Întotdeauna!
Doar trebuie să ne-amintim:
O inimă avem. Doar una!

În ea se nasc poveşti şi vise,
În ea trăim doar adevărul,
În ea s-au reunit de-a pururi
Adam şi Eva. Ea e mărul!

O inimă avem ce bate
În multe trupuri aşteptând
Un trup să devenim o clipă!
Şi-un suflet, către cer urcând!

Bucuresti : 29.12.2009

***

Da, tu ştii deja că da!


Da, te-am simţit când ai venit,
Când gândul tău m-a-mbrăţişat,
Când ochii tăi priveau prin mine,
Când suflul meu l-ai respirat!

Da, te-am simţit când m-ai iubit,
Când timpul s-a oprit în loc,
Când trupul meu, în zbucium dulce,
Trăia iubirea în galop!

Da, ţi-am simţit al tău sărut
Când buzele-mi înfierbântate
Şi-au ostoit durerea lor
Cu-a tale buze însetate!

Da, am trăit iubirea ta
Când lângă mine te-am primit,
Când, după moartea prin iubire,
Din nou la tine-am revenit!

Şi, da, am să te-aştept din nou
În clipa mea de fericire!
Aştept să plâng din nou, sfârşită,
Cu lacrimi calde de iubire!

Bucuresti : 29.12.2009

***

Necunoscutul



Mai ieri erai necunoscutul
Ce m-aştepta s-apar în prag,
Acum eşti tu, acela care
Îmi simţi iubirea, suflet drag,

Mai ieri credeam că universul
E infinitul necuprins,
Acum îl simt pulsând în mine
Şi-n ritmul lui iubesc aprins.

Mai ieri îmi număram cuminte
Toţi anii timpului zălog,
Acum trăiesc doar clipa noastră
Fără prolog şi epilog.

Iar clipa ce urmează mâine
La fel ca cea de azi va fi.
Doar inima mă contrazice:
Mai mult ca azi te va iubi.

Bucuresti : 28.12.2009

***

Am ştiut că nu mai sunt a mea



Nu contează timpul care trece,
Clipa asta-i numai pentru noi.
Nu contează spaţiul, depărtarea,
Inima ne ştie pe-amândoi.

Nu contează zilele pierdute.
Noaptea, printre stele, ne-ntâlnim.
Două suflete suntem ca unul
Şi-n această clipă ne iubim.

Nu contează că nu-ţi văd privirea.
Ochii mei albaştri te-au ghicit
În sărutul aşteptat pe buze,
În fiorul cald ce l-am simţit.

Ai venit prin gândul tău spre mine.
Şi am ameţit în preajma ta,
Ai sorbit din mine respirarea
Şi-am ştiut că nu mai sunt a mea.

Clipele ne sunt şirag de vise
Şi, prin ele, noi ne împletim.
Aşteptăm acum şi-o clipă-n care
Pe cărări de munţi să ne iubim.

Bucuresti : 28.12.2009

***

Stelele doar noaptea strălucesc



Suntem lumini în inimile noastre
Ce în acelaşi ritm se întâlnesc.
Ne revedem când ziua se sfârşeşte,
Căci stelele doar noaptea strălucesc.

Şi-mi tremură iubirea precum steaua
Ce pâlpâie târziu la malul mării,
Ca farul ce te cheamă din adâncuri
Să uiţi de naufragiul depărtării.

Sunt o scânteie care luminează
Poteci în munţii-n care hoinăreşti.
Prin paşii tăi mă sting în zori de ziuă
Şi mă aprind din nou când mă priveşti.

Sub cetinile tale-nzăpezite
Mă vei găsi mereu, sclipind târziu,
Oglindă pentru tine-n orice noapte
În care eşti aşa precum mă ştiu.

Bucuresti : 28.12.2009

***

Nu am fost doar un vis



Ascunsă în tăcerea înnoptării
În visul tău cu grijă mă strecor
Să-ţi las pe tâmple tandră mângâiere,
Parfumul meu pe pernă să-l cobor.

Spre dimineaţă ochii te vor arde
Căci m-au văzut cum te iubeam în vis,
Iar inima-ţi va bate ca nebuna
Dorind să se întoarcă-n paradis.

În mâna ta îmi voi lăsa căldura
Obrajilor de tine mângâiaţi,
Iar gura ta va suspina de dorul
În care ne-am trezit îngenunchiaţi.

Pe pieptul tău îmi voi lăsa amprenta
Sărutului furat printre cuvinte
Al cărui gust, târziu, mă va ucide.
Otravă dulce peste oseminte.

Doar braţul tău mă va aduce-n tine,
Doar el va şti, complice, să-ţi arate
Că nu am fost doar visul printre stele
Ci trupul cald alături pentru-o noapte.

Bucuresti : 27.12.2009

***

Să-ţi fiu lacrimile ultimului Inorog



Azi a fost la fel ca ieri - clipă plină de iubire!
Am trăit din nou secunda
Magică de fericire!
Ai trimis din depărtare un şuvoi de foc spre mine,
Litere ce ard tăcerea prin cuvinte asasine.
Te ascult şi-a tale şoapte sunt scântei din vâlvătaia
Pe care n-o poate stinge
Nici chiar ploaia.

Îţi voi da acum din mine doar o clipă de iubire,
Noaptea asta e decorul
Pentru-o dulce amăgire.
Lasă ziua care trece fără să mă simt în ea.
Eşti acum, aici, cu mine… mâine iar mă vei uita.
Să fugim în munţi, sub brazii încărcaţi de promoroacă,
Inima din mine noaptea
Te provoacă.

Prin zăpezile troiene paşii noştri ne vor spune
O poveste de o clipă
Care n-are nici un nume.
Când mă vei lua în braţe sub a stelelor lumină,
Când mă voi lăsa ucisă de sărutul tau, senină,
Mă voi preschimba în lacrimi de iubire şi, te rog,
Lasă-mă să curg din ochii
Ultimului inorog.

Bucuresti : 27.12.2009

***


Dincolo de stele


Când dincolo de stele ne vom reîntâlni,
Când vom dansa cu ele,
Când iar mă vei privi,
Vei fi uimit să afli că timpul meu de-acum
A fost salvat de tine...m-ai ridicat din drum.
Azi, dincolo de joacă şi dincolo de cânt,
Simt mai presus de tot 
Ce spun într-un cuvânt.

E timpul pentru vise şi zboruri către stele
Când inimii-i dau voie
Să tremure ca ele…
Şi-o las să-mi cânte versul ce eu nu-l ştiu cânta
Şi-ascult vrăjită ritmul ce-i scris de mâna ta.
Acum te simt alături, simt cum inspiri din mine
Iubirea din lumina
Ce mi-o oferi din tine.

Acum e clipa care, uimită, stă şi-aşteaptă
Să ne rostim preaplinul
În fiecare şoaptă
Şi, aşteptând în trupuri, uităm să respirăm…
Ne cautăm frenetic în vorbe... ne visăm…
Ne pierdem în uitare şi nu mai vrem să ştim
De univers… de oameni…
Ştim doar că ne iubim!

Bucuresti : 27.12.2009

***

Şi eu cred în Moş Crăciun!




Şi eu, ca tine, cred în Moş Crăciun!
Povestea lui o ştiu şi eu prea bine.
Sunt un copil ca toţi copiii lumii
Şi îl aştept să vină şi la mine.

Mă va-ntreba dacă am fost cuminte?
Şi ce greşeli în viaţă-am mai făcut?
Nu cred că Moşul va mai vrea să ştie
De tot ce-a fost în timpul meu trecut.

De-acum-nainte îi voi spune, dulce,
Ca un copil frumos şi alintat,
Ce vise am, ce clipe fericite
În anii care vin mi-am programat.

Îi voi vorbi acum despre iubire,
Despre speranţe pentru anul nou.
Şi-n loc de poezie îi voi spune
De-aripile ce le-am primit cadou.

Şi va rămâne-n loc, uimit de mine,
Şi-mi va zâmbi prin albele-i mustăţi,
Simţindu-mi fericirea şi lumina
În loc de cenuşiul de-alte dăţi.

Şi-l voi iubi pe Moş Crăciunul meu,
Nu ca pe-acel bătrân venit pe drum,
Ci ca pe-Acel Copil născut din ceruri
Cu care ne-om juca din nou acum.

Şi-l voi ruga să îmi aducă-n dar
Lumina Lui cea sfântă din Lumină!
Şi-n toţi copiii lumii să aprindă
Scânteia de pe faţa Lui senină!

Bucuresti : 23.12.2009

***



Paşii oricărui copil se îndreaptă
către braţele lui Moş Crăciun.
Dincolo de el mulţi uită că sunt tot copii.
Uitasem şi eu... dar mi-am amintit...

Paşii mei m-au adus înapoi la el
şi înapoi la copilul din mine.

Acum ştiu că şi EU SUNT un copil mare...
Ca şi tine.


***

În seara de Ajun,
când vine Moş Crăciun
păşind spre brad tip-til
c-un vis pentr-un copil,
mă-ndrept şi eu spre tine
cu inima din mine...

24.12.2009